De la Oedip şi pînă la dramele lui Shakespeare, forţa reprezentaţiei încearcă să ne desluşească rosturile Omului, să ilustreze legile elementare ale vieţii lui folosind mereu aceleaşi două registre. Unul imediat, palpabil, vizibil, la îndemîna simţurilor şi a "raţiunii noastre practice", în care personajele sînt puse în mişcare de două resorturi atotstăpînitoare, Dragostea şi Ura. Invidia, lăcomia, violenţa, altruismul, gratitudinea, cumpătarea nu sînt decît derivate. Un univers în care întîmplarea este mereu prezentă şi semnificativă, transformînd drumul omului de la dorinţele, scopurile, obiectivele sale, spre locul în care "soarta" îl va aşeza în cele din urmă, într-un labirint, mereu nesigur şi pîndit de monştri. Al doilea registru este cel al "rostului", ca să folosim un cuvînt/concept atît de drag lui Noica. Deşi rareori capabil să integreze această cunoaştere privilegiată în universul său cotidian, omului nu-i este interzis accesul la rosturile sale constitutive, "descifrate" de oracole, divinaţii, ori povestite cu har în structura fondatoare a miturilor pe care le-a moştenit drept carte de înţelepciune. Ura şi Iubirea sunt şi aici cele două forţe atotstăpînitoare, doar că efectele lor fac şi desfac lumi, sensuri, drumuri ale omul generic, Umanitatea. În lumea Rostului, întîmplarea este la fel de prezentă, egală cu sine însăşi, întemeietoare, săpînd sensuri pe care omul nu le poate nici ocoli, nici ignora, fără să plătească preţul suferinţei, ori al "eternei reîntoarceri", cum spunea Eliade. Ce au toate astea cu politica internaţională şi evenimentele de la 11 septembrie? se va fi întrebat, deja, cititorul nostru. La suprafaţă, semnul, reprezentaţia. Lumea, odată cu cei implicaţi direct în drama care a curmat mii de vieţi omeneşti, a trăit 11 septembrie ca pe o uriaşă punere în scenă. O reprezentaţie crudă în care actorii mor, nu se prefac, aşa cum glad