În martie 1991 am organizat la Timişoara, cu sprijinul prietenilor Mircea Mihăieş şi Vasile Popovici, o conferinţă internaţională cu tema "Putere şi opoziţie în societăţile post-comuniste". Au fost prezenţi intelectuali şi activişti politici marcanţi, între care i-aş pomeni pe Nicolae Manolescu, Stelian Tănase, Miklos Haraszti, Agnes Heller, regretatul Ferenc Feher, Sonia Licht, Jakub Karpinski, şi mulţi alţii. Un invitat special, care nu a putut veni, a fost Adam Michnik. El ne-a trimis atunci un text extrem de important, pe care l-am publicat în revista East European Reporter, care apărea la Londra (fondatorul ei a fost Jan Kavan, actualul ministru de Externe al Republicii Cehe; eu eram editorul secţiei române, iar între editorii onorifici se numărau Dorin Tudoran, Mihai Botez şi Dan Petrescu). Eseul lui Michnik se intitula "Prezenţa valorilor liberale" şi ar merita recitit, eventual republicat, acum, cînd ne aflăm confruntaţi cu un atac global împotriva exact acelor valori pe care le-a preconizat şi apărat disidenţa democratică est şi central europeană. Îndrăznesc să afirm chiar că există o consubstanţialitate între spiritul liberal, valorile civismului participativ şi tradiţia politică americană. Evident, nu vreau să neglijez existenţa unor direcţii exclusiviste în experienţa americană (ori în aceea a disidenţei). Pe de altă parte, dacă o recitim pe Hannah Arendt, în special lucrarea ei capitală On Revolution, înţelegem poziţia lui Michnik: America s-a creat prin postularea şi apărarea valorii centrale, auto-constitutive a libertăţii. În raport cu experienţa Revoluţiei franceze, deci cu modelul care a dus la teroarea iacobină şi la dictatura imperială bonapartistă, spiritul american a insistat asupra drepturilor esenţiale ale individului, înainte de toate cele legate de protecţia libertăţii personale în raport cu orice intruziune statală. Aceste principii