N-am mai dormit de prin 1967 şi se vede. Încep să văd oameni care nu sînt de faţă. Chiar eşti acolo, Condoleeza, în spatele tejghelei, făcînd avioane de hîrtie? Peggy Guggenheim, te rog, îmbracă-te la loc, că nu mă pot concentra. Îl văd pe Elvis cu părul lui Jimi Hendrix. Dar asta e de-adevăratelea: Elvis chiar e aici. Şi mai văd oameni în interiorul oamenilor: înlăuntrul tipului care citeşte ziarul la masa de lîngă geam văd doi clovni, fiecare cu cîte un bol de tăieţei pe care se pregătesc să îi arunce într-o strecurătoare. Pe măsura lucrurilor care se petrec în bomba asta. Nu-mi place să mă uit prea atent, mai ales dimineaţa: cu toţii sînt plini pînă la buză cu oameni pe care i-au agăţat din visele lor. E nevoie de o groază de cafeină ca să-i faci să dispară. Unii cară după ei oameni din vis preţ de o juma' de zi întreagă, pînă cînd se trezesc suficient ca să se scuture de ei. Oamenii din vis nu cer simbrie: nu au nevoie decît de un tip somnoros în care să zacă. În majoritatea birourilor există de zece ori mai mulţi oameni din vis decît angajaţi! Dar asta nu mă priveşte pe mine. Eu am probleme cu neoanele, firmele strălucitoare, aparatele electrice şi megalomania. Problema mea sînt autostrăzile, staţiile de benzină non-stop, barul Molly's şi cele prea multe gînduri. Cred că eu sînt împăratul miezului de noapte, Ducele de Mămăligă. Filozoful Cioran mi-a spus odată că n-a dormit timp de treizeci de ani, pînă cînd şi-a emis filozofia lui de smoală clocotitoare, o fiertură întunecată care îi aduce la delir pe adolescenţi. Şi mi-a mai spus că s-a lăsat de fumat în cele din urmă, pentru că fuma de două ori mai mult decît oamenii care dormeau.

Alţi oameni care n-au dormit sînt Timurlenk, Iisus şi Cleopatra. Timurlenk a fost ocupat cu cuceririle, Iisus a trebuit să pună păcatele lumii în ordinea în care au apărut, iar Cleopatra era dependentă de sex. Bîntuia