Şcoală fără educaţie? Dorim să supunem atenţiei dilematicilor una din gravele probleme care însoţesc reforma învăţămîntului şi macină puternic viaţa şcolii: disciplina elevilor. Şcoala a devenit pentru mulţi - cadre didactice şi elevi - o corvoadă. Şcoala are dificultăţi în procesul de instruire, dar, mai periculos, şcoala nu prea mai face educaţie. Cei care lucrăm la catedră, zi de zi, constatăm înmulţirea aberantă a abterilor disciplinare ale elevilor, pornind de la forme uşoare, ca lipsa de concentrare, lipsa de politeţe, trecînd prin forme intermediare, ca limbajul inacceptabil, şi ajungînd la forme grave, între care furtul şi violenţa fizică devin un mod de viaţă. Se ştie că formarea conştiinţei morale a elevului este cel mai dificil capitol al educaţiei, pentru că se confruntă cu multe variabile psiho-sociale care, din multe motive, scapă de sub controlul educatorului-profesor. Observăm că familia nu mai poate realiza socializarea primară prin care copilul să-şi interiorizeze valorile civice fundamentale. Pe o astfel de temelie şubredă, şcoala nu poate construi certitudini. Trăim într-o societate în care sistemul de valori reale nu este conturat. Copilul vine în şcoală cu o anumită experienţă socială care contrazice flagrant modelul moral oferit de noi, tipul de comportament democratic, civilizat, demn, tolerant, bazat pe cinste, corectitudine, sinceritate, respect pentru lege, pentru sine şi pentru alţii. El are un alt set de valori, mult mai apropiat de realitatea imediată: impoliteţea, minciuna, hoţia, corupţia, egoismul, sexul, drogurile, alcoolul, intoleranţa, violenţa. În acelaşi timp, nu putem trece cu vederea că proasta pregătire psihologică pentru viaţă a copiilor este un efect nu doar al mediului educaţional deviant caracteristic multor familii, ci şi al slabei pregătiri psiho-pedagogice a multor educatori. Cadrele didactice nu cunosc "tehnici"