Nu mă pot abţine de la o comparaţie: ce se întîmplă, de la 11 septembrie încoace, în mass-media din Occident şi în mass-media de la noi. Nu mă refer la informaţiile despre atentate şi consecinţele lor ori despre operaţiunile militare din Afganistan, ci la dezbaterea de idei, la aducerea în prim plan a unor teme pe care atentatele din 11 septembrie ne fac să le vedem cu alţi ochi. În marile ziare europene au apărut în ultimele săptămîni articole extrem de interesante şi de substanţiale care discută consecinţele mai profunde ale atacului asupra Americii, dintr-o perspectivă culturală: atitudinea Occidentului faţă de Islam şi faţă de "lumea a treia" în general, impactul diferenţelor culturale asupra globalizării, cum va fi afectată conştiinţa de sine a Occidentului, cum/dacă se va schimba felul nostru de a vorbi despre Ceilalţi şi despre noi înşine ş.a.m.d. Pentru a explica toate acestea, cotidienele şi televiziunile occidentale au convocat o seamă de experţi, de la antropologi şi filozofi la teologi şi cercetători ai Islamului. Nu prea am văzut aşa ceva în presa de la noi. La televiziuni, ce-i drept, s-au făcut în primele zile de după 11 septembrie cîteva talk-show-uri speciale, în care istorici şi analişti politici au încercat să facă lumină asupra conflictului. Şi cam atît. În orice caz, presa noastră, care ne informează constant despre atacurile aeriene, trupele speciale, cazurile de antrax ori declaraţiile lui George Bush şi Tony Blair, nu pare conectată şi la ideile care se dezbat acum în lume. Să fie un gest deliberat, influenţat poate şi de opinia, des auzită în intervenţiile telefonice la TV ale cetăţenilor, conform căreia "noi avem necazurile noastre, americanii pe-ale lor"? Nu ştiu. E însă, în mod sigur, o lectură greşită a lumii în care trăim: ne complacem într-un fel de izolaţionism desuet, într-o marginalitate prost înţeleasă, şi nu ne dăm seama că