Doua mari iluzii ne impiedica sa apreciem realist consecintele globale ale atacurilor din 11 septembrie. Prima este ca aparitia unei mari coalitii impotriva terorismului va duce la scaderea influentei Statelor Unite in relatiile internationale si la o adevarata interdependenta bazata pe cooperare. A doua e ca, dupa 11 septembrie, Rusia a facut o alegere istorica, devenind parte a unui Occident dominat de Statele Unite si, implicit, una dintre aliatele Americii. Sigur, compasiunea si solidaritatea cu Statele Unite s-au facut simtite in intreaga lume. "Sintem cu totii americani!" a devenit un refren inginat de europeni, asiatici si de multi dintre musulmani. Tarile NATO au invocat in unanimitate articolul V, considerindu-se implicate toate in conflict. Presedintele rus Putin a fost printre primii sefi de state care i-au telefonat lui George Bush pentru a-si exprima solidaritatea. Chinezii, indienii si japonezii si-au declarat si ei sprijinul pentru campania impotriva terorismului. La Conferinta Statelor Islamice s-a spus ca terorismul e incompatibil cu preceptele Islamului. Consiliul de Securitate al ONU a votat in unanimitate o rezolutie prin care mandata cooperarea internationala impotriva terorismului. Din relatiile SUA-Europa lipseste Europa insasi Sintem, prin urmare, in zorii unei noi ere, nascuta din ruinele World Trade Center si din bombele ce explodeaza in Afganistan? O privire mai atenta antreneaza mult scepticism. Solidaritatea e autentica, dar e mai degraba o solidaritate in vorbe decit una in fapte. Pentru ca echilibrul de forte al lumii nu s-a schimbat. In relatiile dintre America si Europa continua sa lipseasca un ingredient esential: Europa insasi. Nu Europa e alaturi de America in lunga campanie impotriva terorismului. Citeva state europene fac ce pot, fiecare pe cont propriu, pentru a sprijini America. Anumite tari - Marea Britanie e un exemplu notabi