Mica - mieluta cu funda roz. Era primavara. O raceala puternica ma tintuise la pat cateva saptamani. Si, in timp ce in jurul meu era numai tristete, dintr-o data, o mare bucurie avea sa risipeasca totul. Unei rude indepartate, dintr-un sat vecin, ii venise ideea - o idee care nu avea nici o legatura...
Mica - mieluta cu funda roz
Era primavara. O raceala puternica ma tintuise la pat cateva saptamani. Si, in timp ce in jurul meu era numai tristete, dintr-o data, o mare bucurie avea sa risipeasca totul. Unei rude indepartate, dintr-un sat vecin, ii venise ideea - o idee care nu avea nici o legatura cu boala mea - sa-mi trimita in dar o jucarie vie - cea mai frumoasa jucarie pe care am primit-o vreodata: o mieluta brumarie, cu o funda mare, roz, la gat. Am luat-o in brate, m-am incalzit la blanita ei moale. Ea m-a privit cu blandete, si cu botisorul catifelat si umed mi-a atins fata palida de suferinta, in semn de sarut. Ca prin farmec, m-am facut sanatoasa tun. De-atunci, nu s-a mai dezlipit de mine decat noaptea, cand era obligata sa doarma afara. I-am spus Mica. Ii placea s-o chem, sa mergem impreuna in gradina casei, sa pasca iarba verde, proaspata, sa bea apa din izvor, sa zburde, sa alergam impreuna pana la pierderea respiratiei. Asa era Mica, draga mea mieluta.
Mergeam impreuna peste tot. Ma trimitea mama sa cumpar ceva de la magazin, Mica era cu mine. Cand ma pierdea pentru putina vreme, zbiera de nu se mai intelegea nimeni cu ea.
A venit toamna, a inceput scoala. Ce sa fac, mieluta nu ma parasea o clipa?! Parintii erau necajiti, incepuse sa-i deranjeze dependenta totala a mielutei de mine. In prima zi de scoala, Mica a stat inchisa intr-o incapere, unde, desi avea cele trebuincioase traiului, n-a pus gura pe nimic. O tinea intr-un zbierat continuu de dorul meu. Am hotarat s-o iau si pe ea la scoala. Sa fi vazut atunci bucurie! T
