La ce serveste filozofia in vremuri de restriste? Aceasta ar fi intrebarea careia decernarea Premiului Pacii, atribuit de Asociatia Librarilor Germani, filozofului Jürgen Habermas pare a-i da un raspuns. Decizia juriului a fost luata inaintea fatidicei zile de 11 septembrie, despre care se spune necontenit ca a modificat radical mersul lumii. Jürgen Habermas, instiintat la vremea potrivita de onoarea care i-a fost facuta la 14 octombrie, in incinta istoricei Paulskirche, in fata elitei politice si intelectuale a Republicii federale, isi pregatise din timp discursul avind ca tema sansele si limitele ingineriei genetice, ale biotehnologiei, viitorul naturii umane.
Dar din nou acelasi 11 septembrie l-a obligat pe maestru sa schimbe tema si continutul mesajului, asteptat altminteri cu maxima nerabdare si urmarit cu nu mai putina atentie. Ceea ce dovedeste implicit ca poate tocmai in vremuri grele sansele filozofilor de a-si face auzit cuvintul sint mai mari.
Philip Reemtsma, care a rostit in ilustra Paulskirche – locul de nastere in veacul al XIX-lea a primei constitutii germane democratice – elogiul la adresa laureatului, a tinut sa sublinieze ideea ca Habermas este per se, prin excelenta, filozoful Republicii federale. In traditia atribuirii Premiului Pacii, din 1950 si pina in 1964 printre laureatii filozofi figurau Albert Schweizer, Romano Guardini, Martin Buber, Karl Jaspers, Friedrich von Weizsacker, Gabriel Marcel. Majoritatea au cultivat ceea ce se poate numi o atitudine-cheie in viata cetatii. Habermas, care trece drept promotorul teoriei actiunii comunicative, face insa parte din categoria ginditorilor care nu se simt obligati ca dupa ce au spus „A“ sa spuna neaparat si „B“. Ca asa stau lucrurile o dovedeste chiar discursul rostit cu prilejul decernarii Premiului Pacii. Opinia publica se astepta ca maestrul sa emita un verdict moral clar, lip
