In zilele de 3 si 4 septembrie 2001 s-a tinut la Atena, sub auspiciile Institutului de Cercetari Neohelenice, un colocviu cu tema: Tendinte actuale ale literaturii comparate in Sud-Estul Europei.
Organizatorii l-au invitat pe prof. Paul Cornea, presedintele Asociatiei Romane de Literatura Comparata, sa inaugureze colocviul cu o conferinta intitulata Literatura comparata in cea de-a doua jumatate a secolului al XX-lea.
Publicam in cele ce urmeaza, in traducere, textul conferintei profesorului Cornea (cu continuare in numarul viitor).
As dori sa incep prin a va avertiza ca in comunicarea de fata nu-mi propun sa schitez o istorie rezumativa a comparatismului in a doua jumatate a secolului al XX-lea. In locul unei povestiri, vreau sa va ofer o marturie. In locul unui text ordonat, scris la persoana a treia, am de gind sa va prezint o trecere in revista discontinua, impregnata de elemente autobiografice. Cu alte cuvinte, in incercarea de a aborda citeva probleme importante ale disciplinei, dezbatute de mult, dar inca de actualitate, intentionez sa plec de la propria-mi experienta de cercetator. In viziunea mea, acest mod de a proceda nu eludeaza esentialul. Va rog totusi sa fiti indulgenti fiindca, asa cum bine stim, conceptiile noastre asupra a ceea ce e „esential“ pot fi foarte diferite.
Am ales sa ma opresc la patru momente, sau episoade, sau teme – toate se amesteca, dupa cum veti vedea: anii ’60 (statutul literaturii comparate), anii ’70 (teoriile receptarii), anii ’90 (ofensiva studiilor culturale); am inclus, de asemenea, in periplul meu un intermezzo despre organizarea si rolul congreselor.
In jurul statutului literaturii comparate
In materie de literatura comparata sint un autodidact, deoarece in timpul studiilor mele disciplina nu era predata ca atare la Facultatea de Litere si Filozofie a Universitatii Bucuresti
