Studiile consacrate culturii si literaturii americane sint inca, la noi, destul de rare. Exceptie fac, desigur, cele semnate de profesorii universitari de la catedrele de anglistica si literatura comparata sau foarte rarele traduceri in domeniu, de tipul cartii lui Manfred Pütz, Fabula identitatii, un studiu consacrat romanului american din anii ’60, aparut cu citiva ani in urma la Institutul European. In prima categorie se incadreaza si eseul lui Codrin Liviu Cutitaru, Transcendentalism si ascendentalism. Proiect de fenomenologie culturala a romantismului american. De la bun inceput trebuie sa precizam ca nu avem de-a face cu un eseu lejer si superficial pe marginea literaturii romantice americane, ci cu o serioasa lucrare de cercetare (la origine teza de doctorat), prin care autorul incearca sa impuna o noua perspectiva asupra unui fenomen cultural atipic si prea putin cunoscut publicului de la noi. Volumul isi propune „sa sondeze citeva aspecte ale americanitatii prin intermediul constructului ideologic si estetic romantic“ si intareste punctul de vedere vehiculat de multi americanisti dupa care o perspectiva strict estetica asupra literaturii de dincolo de Ocean ar saraci inevitabil sensurile unei culturi in care, desi granita dintre real si fictiv nu dispare cu totul, criteriile dupa care ea se traseaza devin din ce in ce mai greu de stabilit. Faptul ca adeseori exploratori si aventurieri au scris in „termeni extatici sau, cel putin, transistorici si transgeografici, daca nu fictionali, estetizind realul sau chiar codificindu-l semiotic“ despre tara mirifica de dincolo de Atlantic (Noul Canaan, in viziunea primilor puritani), a condus la o inversare a raporturilor dintre real si fictiv, la o expansiune singulara a imaginarului comunitar, pina intr-atit incit „literatura ajunge sa preceada timpul fenomenal, evenimential, al istoriei propriu-zise, mediindu-l ulter