In Observator cultural nr. 85, William Totok face un rezumat al reactiilor provocate de declaratia premierului italian Silvio Berlusconi (pe 26.09 a.c., la Berlin), conform careia „civilizatia occidentala este superioara Islamului“. Desi este evident ca acesta este principalul subiect al articolului, titlul sau (Este crestinismul superior Islamului?), ca si citeva consideratii derivate din cuprinsul acestuia risca sa deplaseze discutia dintr-o zona strict circumscrisa certitudinilor laice (democratie, economie de piata etc.) inspre una confesionala, inevitabil incontrolabila. Riscul – pe care premierul italian si l-a asumat, desi o anumita prudenta diplomatica ar fi trebuit sa-l opreasca – este acela al consideratiilor maximaliste; in cele ce urmeaza, voi incerca sa ma fac „avocatul“ lui Berlusconi, descifrind „la rece“ ceea ce inflamarea sa retorica a amestecat:

1. Nu cred ca se poate vorbi despre vreo „superioritate“ a crestinismului fata de Islam: cred ca o asemenea discutie este, de altminteri, sterila – nu atit din motive de „diplomatie“, cit din ratiuni pur practice: cum evaluam „superioritatea“ unei confesiuni? Si cine – si de pe ce pozitie – o poate face? Acestea fiind spuse, cred in continuare ca nici axioma scolara („monoteismul este superior politeismului“) nu poate fi acceptata decit ca pura fatalitate istorica. Relativismul, in aceasta chestiune, este nu doar o solutie politic corecta, ci si una de bun-simt elementar.

2. Nu cred, pe de alta parte, ca acesta este palierul adecvat unei posibile comparatii/valorizari a diferentelor dintre lumea occidentala si lumea araba; el trebuie cautat in sfera politicului si a economicului. Or, din acest punct de vedere, nu cred ca exista nici un fel de ambiguitate: democratia este, in acest moment istoric precis, superioara unor sisteme teocratice sau autocratice; intimplator sau nu, aceste s