Protagonistul celei de-a treia zile a Festivalului de Jazz Bucuresti 2001 a fost Interzone Jazz Orchestra a lui Mircea Tiberian, cu concursul lui Kallo Kallima, din Finlanda. Deja de citiva ani Tiberian a devenit cel mai rafinat dintre muzicienii nostri de jazz. Sigur ca a contribuit la acest lucru talentul nativ, dar decisiva a fost, dupa parerea noastra, o foarte buna educatie estetica grefata pe un simt si intuitie artistica dintre cele mai sigure. Rezultatele s-au vazut in insasi evolutia lui Mircea Tiberian. Dincolo de eforturile (si nu putinele sacrificii implicate…) de a impune jazzul ca obiect de studiu academic – o sectie la Conservator de mult timp era necesara – Tiberian si-a insusit de la an la an noile sale cautari si stradanii in planul dezghiocarii a noi si inedite sonoritati. In acest festival si-a confirmat clasa internationala. In formula de quintet aleasa, alaturi de basistul Johannes Fink si saxofonistul Daniel Erdmann, au aparut si doua figuri de prima mina precum bateristul Maurice de Martin si finlandezul chitarist Kalle Kalima. O prestatie eleganta, o interzone „tiberiana“ cu multe armonii si sonoritati colorate, variate, multiple, multiplicate: bogatie de sensuri timbrale. Spunem asta pentru ca alte formatii – precum Planet X sau grupul Victor Bailey au cintat excesiv de „tare“, de agresiv si zgomotos chiar. Optiunea lui Tiberian ni se pare o reusita intr-o lume jazzistica – poate nu numai ea – doritoare mai mult de ritmuri saltarete si violenta exacerbata si nu de rafinamente armonice. Poate „depasite“, poate „invechite“, dar care, totusi, fac marea arta. Grupul maghiar al lui Babos Gyula, chitarist polivalent, a mai adus pe podiumul de concert pe Pege Aladár, contrabas, Köszegi Imre, baterie si Tomits Rudolf – trompeta. Interesant, cuminte, asezat, un jazz, desigur, de calitate, dar nu mai mult. De toate pentru toti, nici n-a suparat pe nim