Din când în când, parcă tot mai des, câte un neisprăvit se trezeşte vorbind, iar subiectul e acelaşi: cum ar pune el mâna pe pistol şi cum ar face ordine. Patentul îi aparţine, cel puţin cronologic, lui Vadim Tudor. în timpul campaniei electorale trecute, "tribunul" îşi propunea să guverneze cu mitraliera. Astăzi, din Oltenia, unul cu sprâncene înfiorătoare anunţă că n-ar avea plăcere mai mare decât să-i împuşte pe ziarişti. Nenorocitul e un fel de patron sau finanţator al unei echipe de fotbal locale, ajunsă şi ea ca vai de lume. Habar n-am cine este şi ce vrea individul, dar mi-am adus aminte că l-am văzut de vreo câteva ori la televizor şi cu greu mi-am înfrânt greaţa în faţa aroganţei şi a mârlăniei ce emanau prin toţi porii săi negricioşi.

Până la urmă, problema nu sunt oamenii de această teapă. Problema sunt cei care-i promovează prin posturile lor de televiziune. Vadim face de-o viaţă acelaşi circ jenant, însă abia în ultimii ani a început să-l bage lumea în seamă. Personaje sinistre precum mahărul oltean există de când lumea, dar abia după ce-au monopolizat emisiunile de fotbal ale canalelor de televiziune au devenit notorii. E un specific naţional ca înainte de a deveni personaje publice diverşi demagogi să fi trecut pe la ziare, emisiuni sau rubrici de sport. Şi Păunescu, şi Vadim au comentat, la începuturile lor, meciuri de fotbal. Nu ştiu dacă din pasiune sau pentru că linguşindu-se pe lângă generalii de armată şi securitate ce patronau acest sport prindeau şi ei o deplasare, mai ciuguleau o diurnă, mai aduceau pe şest în ţară o casetă video (porno sau creştină - doar istoria ne va lămuri!)

în orice caz, contactul cu acea lume - coruptă până-n măduva oaselor - i-a inspirat pe "marii patrioţi de azi" sau, dimpotrivă, erau atraşi ca un magnet de ea pentru că erau alcătuiţi din aceeaşi materie primă. N-am să obosesc spunând că România va