Jurnal de portrete
Prima impresie de lectură a acestui jurnal-dicţionar (portretele sunt ordonate parodic la final după tehnica indexului alfabetic şi reproducerea primelor cuvinte ale textului) este aceea că autorul, sarcastic şi răutăcios ca un puşti, plăteşte postum poliţe. Deşi incomod pentru unii, jocul este absolut unul literar. Costache Olăreanu nu-şi cenzurează sentimentele sau amintirile: "modalitatea folosită ţine de exercitarea jurnalului. Portretele unora sunt rezultatul unei singure întâlniri, al altora acoperă o viaţă întreagă. Diferenţele, în acest caz, nu mai contează, ci doar intenţia de a străfulgera un detaliu, a lipi o etichetă pe câte un amănunt semnificativ". (p. 5)
Cum viaţa este invadată deseori de ficţiune, un singur element este de-ajuns pentru scriitor să construiască în jurul lui un portret caricatural. Fiecare personaj îi inspiră lui Costache Olăreanu un corespondent dintr-un alt regn, amintind de omul mecanomorf al lui Urmuz, fără a ieşi, însă, din sfera comparaţiei metaforice. Absurdul, aici, este doar impresia de care autorul se foloseşte pentru a contura portretul cât mai plastic dar, în acelaşi timp, şi cât mai potrivit. Eugen Atanasiu "are o formă de peşte cu ochelari", "Un om merge repede, intră într-o încăpere, apoi în alta, vrea să tragă uşa după el dar îşi prinde capul în ea. "Ce rămâne din acest cap este chiar chipul lui Ov.S. Crohmălniceanu", I. Frunzetti este "un tirbuşon învârtit în scoarţa unui copac", "Florian Gaba este un film dat cu încetinitorul", Eugen Noveanu este "un cap de Lenin pus pe un trup de tăietor de lemne", "Imaginaţi-vă un cap de şobolan cu pălărie şi cravată la gât. Şi mai imaginaţi-vă un costum de haine tăvălit prin praf, călcat de şenilele unui tractor, pus să-l ude ploile unui întreg sezon, apoi întins la uscat pe garduri şi îmbrăcat direct pe piele. Acesta e Vasile Ştefănescu", "Un a
