Privesc rar la televizor. Asta mă menţine calm şi echilibrat. Am constatat că ştirile zilnice despre crime oribile, violuri şi incesturi, ca şi talk-show-urile pe teme politice, au asupra mea un efect bulversant, la fel de nociv ca filmele cu violenţă. Răscolesc aceleaşi instincte primare, agresive. Sau poate că tocmai acesta o fi rostul lor? Nu ştiu şi n-aş vrea să vorbesc despre ce nu ştiu. în orice caz, o formă de abuz din partea celor care ni le bagă pe gît seară de seară.
Dincolo de faptul că, atunci cînd nu plictiseşte, oripilează, televizorul prezintă însă şi unele mici avantaje. De exemplu, telenovelele te scutesc de efortul de a gîndi. Asta ar explica succesul lor enorm în rîndurile acelor categorii de public pentru care efortul de a gîndi este o pedeapsă. Uneori îmi vine să cred că tocmai pentru asta au inventat românii o Revoluţie. "Omului nou" propovăduit de ideologia comunistă i-a luat locul Omul-conductă - prin care trece mîncarea de la bucătărie la closet, cu un mic ocol prin faţa televizorului. Să mai adaug că e vorba de unul şi acelaşi om?
Dar să nu fim maliţioşi degeaba. Există - ce-i drept, din ce în ce mai rar - emisiuni al căror bilanţ este mai curînd pozitiv. Cine nu-şi aminteşte cu nostalgie de "seratele" regretatului Iosif Sava? Fireşte, nu totul era perfect. Din multe puncte de vedere, seratele lui muzicale erau criticabile, mai ales dacă le aplicăm criteriile de performanţă culturală la care se raporta însuşi realizatorul lor. Dar, dincolo de orice neajunsuri, astfel de emisiuni făceau o bună propagandă valorilor reale din cele mai diverse domenii, propuneau un dialog civilizat, formator de atitudine civică, se constituiau într-un veritabil curs de educare a libertăţii - pe care nici Tucă-show, nici meciurile de fotbal, nici Festivalul "Cerbul de aur" nu-l vor putea suplini vreodată.
Ştim foarte bine ce a urmat. Cî
