Mukhtar e infanterist in armata rebelilor afgani. De pe loc, poate numeri barba unui om de la 200 de metri. Poate chiar vedea bunkerele ascunse ale talibanilor de la kilometri departate. Seful de pluton spune ca acest soldat cu ochii verzi e cel mai talentat pe care l-a avut vreodata sub comanda; Mukhtar primeste serios complimentul si isi indreapta umerii ososi. "Sint vechi in armata", spune el . "Deci trebuie sa fac bine ceea ce fac". Intr-adevar, Mukhtar e veteran, lupta de patru ani in desertul deprimant al Afganistanului. Neobisnuit e ca are doar 15 ani. Tinerii afgani n-au cunoscut niciodata pacea. De doua decenii tara lor e in razboi: mai intii razboiul cu sovieticii, apoi razboiul civil. Pe strazi ratacesc atitia copii cu arme in spinare incit, dupa o vreme, scenele cu pustani de 12 ani alergind cu cite un Kalasnikov petrecut pe dupa umeri iti par aproape firesti. Daca in Afganistan va fi vreodata pace, acestor copii le va fi greu sa se adapteze intr-o tara in care oameni isi rezolva disputele politice altfel decit apasind pe tragaci. "Cel mai dificil de schimbat in tara noastra sint mintile generatiilor tinere", spune Abdullah Farazi, care se ocupa de ingrijirea copiilor dintr-o tabara de refugiati situata in apropiere de front, in Dast-e-Qale. "Cum i-am putea convinge ca acest lucru numit pace e mai bun ca pustile pe care si le cara peste tot?". Setea de singe e profund inradacinata Chiar si pentru soldatii copii, setea de singe e profund inradacinata. In urma cu aproape cinci ani, pe cind Mukhtar era plecat la un izvor sa aduca apa acasa, parintii i-au fost ucisi de rachete ale talibanilor. Cei doi frati ai sai, cele doua surori si intreaga familie de camile au murit tot atunci. Singura vietate din sat care inca mai sufla cind Mukhtar s-a intors acasa era un ciine pe care l-a gasit zacind in tarina, scuipind singe. Cu pusca tatalui sau, copilul i-a curmat