Spre Europa Bj Dunării-Titan-Fundeni-Colentina-Europa, scrie pe maxi-taxiul cu motor de maşină de tuns iarba, care pare că se va desface ca un Meccano prin gropile periferiei bucureştene. În dreapta mea stau aplecate şi înghesuite mai multe femei. Una dintre ele îi spune alteia că a plecat în Europa să-şi găsească bărbaţi, că ei îi plac mai galbeni. Şi în maxi se rîde, copios şi năucitor, iar eu, ca întotdeauna cînd mă aflu fără scăpare într-o astfel de maşină, închid ochii şi îmi imaginez, poetic şi nepotrivit, că mă îndrept pe un drum neasfaltat spre o carieră de piatră. Sărim peste cîteva etape şi ne găsim deja în en gros-ul Europa, în care, de cîteva secunde bune, nu am înaintat nici un pas pentru că, ei da, e incredibil de aglomerat. Pe dreapta, în strigătele de "ieftin" sau "pomană" ale concurenţei cocoţate pe marfă, un vînzător tuciuriu îşi mănîncă shaorma pe tăcute, nepăsător la maioneza care curge pe geaca de plastic, expusă pe jos pentru vînzare. O femeie întinde mîna spre ea şi întreabă cît costă. Cu interes. Nu cu ironie. Ceva mai încolo se găseşte aparatură electronică: Victronic, Newtec şi, fireşte, Brown şi Panasoanic. O întreb pe vînzătoare dacă se acordă garanţie la casetofonul Panasoanic. Mi se răspunde că nu. De ce? Simplu, pentru că nu e cu autoreversie. Perplexă, intru din nou în şuvoiul de lume din care se detaşează de la bun început larga categorie a celor fericiţi că se află acolo, unde lucrurile se dau ieftin sau de pomană. " Îţi spun io, Oboru' ăla e nenorocit rău. Iote ce ieftine e toate aici", se aude de sub o basma şi alte patru basmale se mişcă în sus şi în jos aprobator. Puţin mai la stînga se comentează: "Na, bine că nu ţi-ai luat cizme cu 250 de mii de acolo. Astea e mult mai bune. Ce dacă n-are fermoar". Mult mai puţini sînt cei care vin în Europa fiindcă sînt de la ţară şi fiindcă lor de aici li s-a spus să cumpere şi nu din