În SUA, războiul din Vietnam a fost precedentul care a dovedit cum jurnalismul independent se poate pune de-a curmezişul efortului militar al ţării, determinînd protestele opiniei publice şi în cele din urmă decizia politică a retragerii. În 1991, ştirile despre războiul din Golf au fost sever controlate şi, prin monopolul canalului de ştiri CNN pe teren, lumea a aflat doar ceea ce a vrut Statul Major american să se ştie. S-a creat o situaţie paradoxală: informaţia de la faţa locului venea în flux continuu fără a contribui la cunoaşterea adevărului. Dimpotrivă. După aceea s-a elaborat o Cartă a drepturilor presei în timp de război, semnată de fiecare nou ministru de război cînd îşi preia funcţia: nouă principii reglementează relaţiile dintre autorităţile militare şi cei care difuzează informaţiile. Actualul secretar de stat la Apărare, Donald Rumsfeld, a semnat-o, evident în silă, de abia pe 18 octombrie. Unul dintre redactorii acestei Carte explică: "Primul principiu stipulează că relatarea desfăşurării operaţiunilor americane va aparţine unor cronicari independenţi. Alt principiu cere ca jurnalistul să aibă acces la principalele unităţi militare participante la acţiune". În a şaptea săptămînă de acţiuni militare în Afganistan se poate vedea că gazetarii independenţi nu au acces pe terenul unde se desfăşoară acţiunea, dar li se cere să dea dovadă de responsabilitate şi discernămînt în difuzarea informaţiilor. Michael Elliot, semnătură prestigioasă din săptămînalul Time: "Ar fi o greşeală să se creadă că noi ne mulţumim cu ştirile oficiale sau că păstrăm în sertare acele informaţii care deranjează puterea. Adevărul e mai simplu şi mai dureros: obţinem cu mare dificultate ştiri atît de fiabile şi de precise încît să poată fi publicate. Trăim un război invizibil şi este la fel de greu de înţeles ceea ce se petrece la Pentagon ca şi ceea ce se întîmplă acolo, pe