Aproape că nu mi-a venit să-mi cred urechilor ceea ce am auzit. Nu pe stradă, nu în metrou, nu la Fast-food, ci la radio. La emisiunea "Matinal". O convorbire între reporter şi un şofer de taxi din Braşov. O convorbire aproape la fel de scurtă ca presupusa convorbire telefonică dintre Osama bin Laden şi mama sa, înainte de 11 septembrie. Dialogul din taxi suna cam aşa: Reporterul: - Observ că dumneavoastră aţi pus la casetofon muzică simfonică. (Se aude, într-adevăr, în fundalul sonor muzică simfonică.) Şoferul: - Da, e Concertul numărul 1 pentru pian de Franz Liszt. Reporterul: - Asta, în timp ce alţi şoferi de taxi pun muzică uşoară, manele, dance... Văd că aveţi aici şi alte casete de muzică simfonică. Şoferul: - Da. Reporterul: - Şi clienţii ce spun? Şoferul: - Unii se miră, altora nu le place. Cea mai scurtă conversaţie pe tema muzicii simfonice pe care am auzit-o. Sînt invidios pe reporterul care a nimerit un astfel de taxi şi a mai avut şi reportofonul la el. Cu atît mai mult cu cît nu mi s-a întîmplat niciodată, de cînd călătoresc cu taxiul, cu autobuzul, cu trenul sau cu cine ştie ce alte mijloace de transport în comun, să aud muzică simfonică. Dimpotrivă, manele, muzică lăutărească, hip-hop, dance, rock... Care, nu ştiu de ce, trebuie ascultate la cel mai înalt nivel decibelic, astfel încît reporterul, într-o asemenea împrejurare, ar fi trebuit să aleagă să înregistreze ori convorbirea, ori muzica. N-am să mă-ntreb de ce nu am eu norocul reporterului de la Radio, dar îmi pun sincer întrebarea dacă nu s-ar putea ca, măcar, nu unul din două taxiuri, ci unul din patru să poarte cu el muzică simfonică. Taxiul acela n-ar trebui să fie nici galben, nici mov, ci, să spunem, bleu-ciel. Oricît de grăbit aş fi, aş aştepta să treacă prin faţa mea taxiul bleu-ciel, ca să-l pot lua. Sau l-aş comanda anume: "Vă rog să-mi trimiteţi în strada... numărul... un taxi c