Spuneam acum două săptămîni că viitorul şi ipoteticul Tribunal Internaţional care va judeca terorişti va avea de depăşit o serioasă criză de legitimitate cînd va veni rîndul teroriştilor musulmani. "Clienţii" săi sînt criminali pentru cîteva sute de milioane de oameni şi sînt eroi pentru alte multe, prea multe, milioane. Într-o parte a lumii ceea ce fac ei se cheamă crimă atroce, în cealaltă parte a lumii se cheamă război sfînt. De-o parte a prăpastiei cauza lor e tenebroasă şi vine direct din Infern, de cealaltă parte cauza lor e clară ca lumina deşertului şi coboară direct din Carte. Între aceste două grupuri se cască o prăpastie care nu văd cum altfel poate fi acoperită decît printr-un act de justiţie chibzuit. Prima condiţie pentru ca un asemenea Tribunal să rezolve şi nu să încurce şi mai mult lucrurile mi se pare a fi utilizarea resurselor dreptului islamic. Aici, în Vest, ştim puţine despre dreptul Islamic, specialiştii nu sînt numeroşi, iar cărţile despre Shariăa (legea islamică) sînt puţine*. În plus, există diferenţele de cultură şi mentalitate care fac foarte grea înţelegerea fenomenului juridic islamic. La nivel general, se poate spune că dreptul islamic trebuie înţeles numai în context religios, ca un produs al gîndirii religioase şi, mai mult decît atît, ca o altă formă de existenţă a religiei. Separaţia dintre stat şi biserică, dintre politică şi religie, atît de naturală pentru omul civilizaţiei euro-atlantice, pur şi simplu nu există pentru musulmanul din centrul Asiei. Dreptul islamic este un fel de prelungire în social a religiei islamice, iar regula de drept este un fel de aplicaţie particulară a învăţăturilor predicate în moschei. De aici, decurg imense diferenţe de fond. Dreptul islamic are o altă logică, alte obiective sociale şi se referă la cu totul altfel de "texte" decît legile noastre. Totuşi, cred că diferenţele majore vor putea f