M-am autocenzurat din greu în ultimul timp. Mă plimb cu Laura pe stradă şi spun: "xxxxxxxzzzzk!", la care ea îmi răspunde: "Ai face mai bine să nu mai strigi în gura mare", aşa că eu, ca să-i dau mai multă greutate, mai spun odată: "xxxxxxzzzkxxxck!", ceea ce e încă şi mai nasol, pentru ca ea să spună: "Dacă drăguţul tău de public aude asta, te-ai ars, nenicule". Aşa că eu mai spun o dată, ca să fie cu temei, "xxxxzzzzkcks...." şi apoi îmi zic: "Am să fac o listă cu toate expresiile autocenzurate, pe care m-am abţinut să le spun". Iată şi lista: 1) xxxxxzzzzkzkzkz (pont: cult homo-erotic al lui Ossama Ben Laden) 2) xxxzzzckkkzxxxzkk (pont: dacă vrei să arestezi oamenii pe stradă numai pentru că arată a arăbeţi, umflă-i!) 3) zzzzkkkkxcxkxk (pont: pleosc! tronc! Irak!) 4) kkkkkssssszzzzzskskz (pont: ţi se face silă de atîtea steaguri! Dar ce poţi să faci?)

Mă autocenzurez tot timpul, acuma, în intimitate, în public şi în scris, dar nu pentru că ideile mele ar fi altfel decît cele ale majorităţii. Dimpotrivă. Mă cenzurez pentru că sînt pe-un gînd cu micimanii, cu cei mai proşti dintre ei (în majoritatea cazurilor, vezi 4). Roşesc cînd mă gîndesc cam cum trebuie să ia toate acestea fostul (de acum două luni) meu ego, cel critic, cel anarhist, cel anti-establishment. Ca să nu vorbesc de publicul meu. O, tu public al meu, o să mă abandonezi aşa cum l-ai abandonat pe Albert Finney, în "Reţeaua", cînd a trecut de la înfierarea capitalismului la ridicarea lui în slăvi? Trag nădejde că nu, căci încă mai am în mine vreo două-trei cîrcoteli ţepene. Nu m-a luat apa cu totul. De exemplu: dacă îi asculţi, în aceeaşi zi, pe Rumsfeld, Powell, Ridge şi pe ministrul Sănătăţii, îţi vine să urli. Se contrazic fiecare pe fiecare. Asta e şi mai rău decît dacă ar încerca, pur şi simplu, să mintă. Par că nu au nici măcar ce să ascundă. Asta mă face să mă gîndesc cu nostalgie @N_