viaţa femeilor din mica istorie a zilelor noastre

Dacă nu ne-a adus multe altele, aşteptate, tranziţia a dat măcar culoare vieţii noastre. Culoare şi luciu, tentante ca un loz care trebuie zgîriat cu unghia spre a afla dacă am cîştigat sau nu, ca o etichetă de bere sub care se ascunde miliardul, ca un ambalaj de ţigări ce-ţi poate procura apartamentul visat. Totul în jurul nostru ne îndeamnă către succes răsunător, victorie certă. S-ar spune că fără performanţă existenţa n-are pur şi simplu nici un haz. Credem că ea este un miracol, în sine, dar simţim nevoia să verificăm asta prin succes. Nu mai putem trăi în cenuşiu, ca înainte: totul trebuie încercat acum, aici, cu poftă, adesea cu lăcomie. Lumea e astăzi dornică să afle "secretul succesului", fiindcă prea multă vreme a fost la modă "succesul secretului" care însoţea mare parte dintre reuşitele în plan social. În clipa de faţă, cu nelinişte de pacient şi curiozitate de gospodină, românul colecţionează reţete de afirmare victorioasă. Succesul scontat trebuie să fie obţinut rapid, ca un fel de vindecare miraculoasă ori ca o surpriză gastronomică preparată la microunde. Importanţa locului unde se cîştigă succesul intră şi ea în formulă: în opinia curentă numai şi numai capitala omologhează excelenţa. La rigoare e bun şi un mare oraş, însă doar ca o etapă spre Bucureşti, unicul loc de reuşită. În general, dacă urmărim, de pildă, revistele care se adresează cu prioritate femeilor, provincia pare să producă mai mult dorinţe decît realizări. Aflăm foarte rar despre existenţe împlinite la Turda, la Vaslui sau în Medgidia. Un semn al dezvoltării inegale, al ritmului capricios în care se desfăşoară reforma, un reflex al "centralizării" ce încă ne domină viaţa? Legile nescrise ale tranziţiei au selectat de-acum profesiile încununate de succes: manechinul, fotomodelul, creatorul de modă, funcţionara de bancă sau d