Chiar dacă nu se vede la nivel macroeconomic, românul a prins imediat regula de bază a economiei de piaţă, şi anume că totul se măsoară în bani. Ba chiar mai mult, totul este de vînzare, contează numai preţul. Această "mentalitate comercială balcanică" a răsturnat ierarhia valorilor morale şi a schimbat mult viaţa românilor. Preţul succesului - acele sacrificii pe care oamenii le fac pentru a deveni celebri într-o formă sau alta - este ceva lipsit de conţinut. La început de mileniu contează doar preţul obţinut pe acel succes. Dovezi în acest sens întîlnim la tot pasul: elita actorilor a împînzit emisiunile de divertisment ieftin ale televiziunilor comerciale, şefi de promoţie din universităţi împart în stînga şi-n dreapta dosare doldora de diplome şi recomandări în speranţa că vor obţine o slujbă mai bine plătită, cercetători care dau anunţuri la mica publicitate pentru a-şi vinde invenţiile. Nu sînt puţini actorii care tînjesc după vremurile în care sălile pline erau unitatea de măsură a succesului. Şi mai ales minutele în şir de aplauze. Tot mai puţini cercetători îşi amintesc de perioada în care o invenţie te putea face celebru. Dar cine mai are acum timp să se intereseze de aşa ceva? Cîţi români ştiu că în fiecare an cel puţin 20 de invenţii româneşti sînt premiate la competiţia europeană Eureka? Şi ce mai reprezintă în prezent o invenţie, dacă ea nu-şi găseşte cumpărător? Pentru că totul se rezumă la bani. Tocmai de aceea, succesul s-a transformat într-o marfă, iar valoarea succesului obţinut are ca unitate de măsură banul. Primii care au învăţat acest lucru au fost tinerii. Statisticile arată că mai mult de 85% dintre absolvenţii de studii superioare acceptă să lucreze numai în domenii bine plătite. Cu alte cuvinte, cariera profesională a devenit mult mai dependentă de partea materială, în timp ce idealurile sau talentul sînt transformate în hobby pen