Institutiile de control abilitate in domeniul alimentatiei publice sint DSP, DSV, OJPC si Directia Agricola. De vina par insa a fi incilceala legislativa, cit si dotarea materiala insuficienta a institutiilor amintite Amploarea pe care a avut-o toxi-infectia alimentara cu Salmonella generata de consumul de produse de patiserie ale societatii Recopan si recenta cerere a primului ministru Adrian Nastase privind indepartarea din functie a conducatorilor de institutii considerati responsabili de cele intimplate, pune in discutie eficacitatea si modul in care se coordoneaza organismelor cu atributii de control in domeniul producerii si comercializarii de produse alimentare. Numarul agentilor economici care au ca obiect de activitate producerea sau comercializarea de alimente este disproportionat de mare in comparatie cu personalul si dotarea tehnica de care dispun cei abilitati de stat sa supravegheze acest sector. Cu privire la activitatea propriu-zisa de control, producatorii se pling ca sint prea multe organe de control, ca autorizarea unei activitati presupune depasirea unui sistem birocratic stufos, iar inspectorii de specialitate afirma ca nu poti pune in spatele unei firme cite un om care sa le supravegheze in permanenta activitatea. Pentru omul de pe strada, a carui putere de cumparare este scazuta, aceste dispute par mai degraba teoretice, din moment ce criteriul hotaritor la cumpararea unui produs este pretul scazut al acestuia in detrimentul calitatii. O gramada de controlori O prima observatie care se poate face asupra sistemului de control este numarul mare de institutii implicate. Asfel, o societate comerciala poate fi supusa controlului de inspectori apartinind Inspectiei sanitare de Stat (fostul Sanepid), aflata in subordinea Directiei de Sanatate Publica, Directiei Sanitar Veterinare (DSV), Oficiului pentru Protectia Consumatorilor (OJPC) si Directiei Agr