Cultura. Al patrulea premiu, pentru literatura dedicata copiilorSilvia Kerim"Bucuria de a scrie povesti echivaleaza cu bucuria de a-mi fi pastrat copilaria sufleteasca intacta". - Obtineti, pentru a patra oara, un premiu de seama, care rasplateste literatura dvs. pentru copii si tineret. Cand a incep...
Cultura
Al patrulea premiu, pentru literatura dedicata copiilorSilvia Kerim"Bucuria de a scrie povesti echivaleaza cu bucuria de a-mi fi pastrat copilaria sufleteasca intacta"
- Obtineti, pentru a patra oara, un premiu de seama, care rasplateste literatura dvs. pentru copii si tineret. Cand a inceput fantastica aventura prin lumea povestilor?
- As vrea sa spun, mai intai, ca ma simt nespus de onorata de faptul ca acest interviu apare in revista noastra, cea atat de urmarita si de iubita, deopotriva in tara, si in strainatate. Iar acum, revenind: bucuria de a scrie povesti are radacini indepartate, dar care pot fi numite in doua cuvinte: copilaria mea. Regina Copilariei mele a fost mama. Ea ne-a invatat, pe fratele meu si pe mine, inca de cand eu aveam vreo trei ani, sa iubim povestile. Inainte de a ne duce la culcare, incepea, de obicei, cu "Alba ca zapada", o poveste pe care noi am adorat-o si pe care am ascultat-o, seara de seara, vreme de aproape un an de zile. Cand gresea vreun amanunt, saream amandoi si o corectam. Eram fascinati de lumea piticilor, de Regina Neagra si mai ales eu eram subjugata de faptul ca la sfarsit printul venea si o invia pe frumoasa cu parul de abanos. Prin povestile pe care le inventa seara de seara, mama ne-a invatat sa iubim animalele. Mi se pare ca in felul acesta ne-a dat o calitate in plus. Ea ne-a invatat ce inseamna mila, respectul pentru natura. Incetul cu incetul, ne-am insusit minunata lectie a politetei, a respectului fata de parinti, de bunici, de profesori, fata de oamenii mari, in gener
