Raymond QUENEAU
Sfintu’ Asteapta
Editura Image, Bucuresti, 2001, 252 p., f.p.
Raymond Queneau este, probabil, unul dintre cei mai excentrici scriitori francezi, cunoscut prin romanele Zazie in metrou (1959), Florile albastre (1965) si Pierrot prietenul meu (1942). Alte experiente ale sale sint Exercitii de stil (1947) si culegeri de poezie, precum si Oulipo, ouvroir de littérature potentielle, alaturi de Fr. Le Lionnais.
Cartea de fata, Sfintu’ Asteapta, a aparut in anul 1984 si reprezinta o culme a incomprehensibilului, insa doar pina la final, cind ne putem oferi mai multe raspunsuri.
Pierre de Nabonide este trimis de tatal sau, marele Nabonide, primar al urbinatalienilor, la studii in Strainatate. Mai exact, este trimis sa invete limba straina, iar la intoarcere ar fi exercitat nobila munca de talmaci. In Strainatate, el descopera ceva absolut nou: lumea pestilor cavernicoli, pesti orbi, dar care pot trai in mediul acvatic. Descopera cum viata se strecoara in cele mai tainice unghere si este decis sa aduca acest adevar la el acasa: „Vor trebui sa se plece in fata adevarului meu sincer, intrucit le voi aduce adevarul adevarat, adevarul meu, sincer pe deasupra, cel pe care l-am vazut cu ochii mei, eu fiind singurul care l-a vazut“. Insa revelatia este ironizata atit de parintele sau, cit si de urbinatalieni, care, lipsiti de ploaie, necunoscatori ai apei, nu au putut intelege mesajul lui Pierre.
Tatal, marele Nabonide, moare, iar secretul ascuns atita vreme este descoperit: Hélène, sora lui Paul, a lui Jean si a lui Pierre, va reveni in familie, dupa ce multa vreme fusese ascunsa linga Marele Mineral. Si va incepe sa ploua...
Romanul de fata opune mai multe lumi. In prim-plan este un mediu primitiv, traditional, atacat lent, dar irevocabil de morbul modernizarii – lumea urbinatalienilor –, iar pe plan secund es
