Ara Alexandru SISMANIAN
Triptic. Priviri, Ochiul orb, Tireziada
Editura Cartea Romaneasca, 2001, 348 p., f.p.
Cartea de fata este o dovada ca ramasitele modernismului in poezie continua sa se manifeste cu perseverenta. Dupa al doilea modernism, saizecist, poezia lui Ara Alexandru Sismanian este a nu se stie cita reiterare a modernismului, cu riscul (constient sau nu?) al epuizarii formulei literare. Dupa Nichita Stanescu sau, mai bine zis, o data cu el, limbajul poetic este impins la o limita fortata, secatuind orice urma de concept. Ara Alexandru Sismanian continua sa se agate de abstractul notiunilor „tari“ pentru a le mai afla acestora surse de supravietuire, insa demersul sau poetic pare cel al unui naufragiat pe o insula indepartata in trecut.
Poetica esentei se conjuga cu meditatia fenomenologica, poezia conceptului devenind, in acelasi timp, filozofia acestuia. Scriitura inseamna revelatie permanenta a autorului, reflectie si control asidue care au scopul de a dibui sensul „adevarat“, semnificatia ultima, tensiunea absoluta. Cuvintul concentreaza o intreaga speculatie, rivnind la rangul de cunoastere metafizica.
Forta de sugestie meditativa a limbajului converge, pina la urma, in metafore lipsite de senzorialitate concreta, iar luciditatea devine marca unei „subiectivitati“ reci, metaforizante.
Dialecticile circulare (privire-antiprivire, prezenta-absenta, interior-exterior, nascut- nenascut, organ-antiorgan, cuvint-necuvint) nu au nici o finalitate, in afara de oglindirea narcisista. Textul poetic se genereaza ca o inlantuire de metafore abstracte, stereotipe, conforme cu viziunea poetului si cu tematica intregului volum: „gravitatii gravide de zbor“, „ghemuire de abise“, „cranii de lumina“, „vertebre de vibratii de corzi“ etc. (p. 22). Abundenta strivitoare a conceptelor moderniste (haosul, vidul, lumina, inc