Una din temele cele mai interesante şi mai des luate în discuţie, mai ales în ţările anglofone, este cea a auctorialităţii şi, mai precis, a auctorialităţii feminine privite în diferite contexte culturale. Şi asta pentru că justificările unei asemenea activităţi, sau profesii, felul în care se construieşte imaginea ei, strategiile naratorilor şi a autoarelor în faţa acuzelor previzibile în epocă (secolul al XVIII-lea în cazul nostru) sau a marginalizării publice, desenează un portret inedit al Iluminismului în primul rînd şi conturează etape ale unei (posibile) istorii a activităţii/ profesiei de scriitor.

Eseurile adunate de Mihaela Mudure în acest volum, redactate în engleză sau franceză, reprezintă o parte din comunicările făcute la Congresul despre Iluminism ţinut la Dublin în iulie 1999. Iar perspectivele asupra autoarelor secolului al XVIII-lea sînt extrem de diferite: de la afirmarea politică a femeilor în lumea britanică (eseul Soñei Nováková) sau strategiile auctoriale ale lui Elizabeth Inchbald, actriţă, dramaturg şi romancieră (eseul Mihaelei Mudure); la lumea germană a sfîrşitului de secol XVIII, unde întîlnim numele unor Sophie Helmine Wahl şi Susanne von Bandemer (discutată de Corinna J. Heipcke); lumea presei daneze şi primele femei-ziarist sau redactor-şef (în analiza Lottei Jensen); cazul scriitoarelor franceze, printre care Marie-Geneviève Charlotte Thiroux d'Arconville, care au tradus literatură engleză făcîndu-se cunoscute în acelaşi timp prin opere originale (luat în discuţie de Marie-Pascale Pieretti) sau al lui Marie Leprince de Beaumont, "une des fondatrice de la presse féminine" (în eseul Brigittei Berglund-Nilsson) şi discursul despre corporalitate, în primul rînd corpul feminin, în secolul al XVIII-lea (analiza Corinei Moldovan).

Avînd de depăşit prejudecăţi privind auctorialitatea ca exclusiv masculină (fundamentată pe