Dificultăţi de respiraţie

(la etajul 39)

se spune

călătoria urmează s-o faci

cînd te-ai săturat să fii văzut

dinăuntru şi dinafară

e o carapace rezonabilă

nu străluceşte prea tare

nu strînge pînă te doare

din senzaţie în senzaţie cobori

pînă atingi pămîntul

buzunarul cel mai gol

tentaţia fără contur

asta înseamnă să păstrezi

semnele sale pe tălpi

oricît de sus ai urca apoi

de memorie tot nu scapi

e ca hîrtia de muşte

perfuzie continuînd să hrănească

trupul pedepsit căci neispitit

şi pune virgulă acolo unde punctul

face demult umbră în jur

şi nu degeaba

te trage spre parter

,,acolo se tace mai mult"

îţi spune tocmai când vizitezi

"Poemul supraetajat"

înălţat cu mult timp în urmă

coloana vertebrală nici nu îndrăznea

pe atunci

să te provoace prin greve demisii

şi toate celelalte

ai fi avut mari şanse de a fi inundat

locuiai mai jos

iar acum cu cît eşti mai sus

simţi nevoia să vorbeşti mai mult

să faci mai puţin

poţi să vezi în schimb mai multe

panorama te îndeamnă să dai cu părerea

pînă cînd ceva se clatină sau se dărîmă

ai un excedent de autoritate

să critici acolo să lauzi dincolo

apoi să vrei să schimbi să muţi

şi tot aşa pînă cînd te loveşti

cu capul de plafonul de nori

semn rău cerul nu e deschis

privirile sînt mesageri derutaţi

caută tot mai des spre parter

numai că nimeni şi nimic

nu te mai poate face să cobori

şi rămîi aşa

suspendat din lipsă de probe

cu dificultăţi de respiraţie netratabile

pendulînd deasupra trotuarelor ude

articulaţie ultimă a CĂLĂTORIEI

o percheziţie