Dificultăţi de respiraţie
(la etajul 39)
se spune
călătoria urmează s-o faci
cînd te-ai săturat să fii văzut
dinăuntru şi dinafară
e o carapace rezonabilă
nu străluceşte prea tare
nu strînge pînă te doare
din senzaţie în senzaţie cobori
pînă atingi pămîntul
buzunarul cel mai gol
tentaţia fără contur
asta înseamnă să păstrezi
semnele sale pe tălpi
oricît de sus ai urca apoi
de memorie tot nu scapi
e ca hîrtia de muşte
perfuzie continuînd să hrănească
trupul pedepsit căci neispitit
şi pune virgulă acolo unde punctul
face demult umbră în jur
şi nu degeaba
te trage spre parter
,,acolo se tace mai mult"
îţi spune tocmai când vizitezi
"Poemul supraetajat"
înălţat cu mult timp în urmă
coloana vertebrală nici nu îndrăznea
pe atunci
să te provoace prin greve demisii
şi toate celelalte
ai fi avut mari şanse de a fi inundat
locuiai mai jos
iar acum cu cît eşti mai sus
simţi nevoia să vorbeşti mai mult
să faci mai puţin
poţi să vezi în schimb mai multe
panorama te îndeamnă să dai cu părerea
pînă cînd ceva se clatină sau se dărîmă
ai un excedent de autoritate
să critici acolo să lauzi dincolo
apoi să vrei să schimbi să muţi
şi tot aşa pînă cînd te loveşti
cu capul de plafonul de nori
semn rău cerul nu e deschis
privirile sînt mesageri derutaţi
caută tot mai des spre parter
numai că nimeni şi nimic
nu te mai poate face să cobori
şi rămîi aşa
suspendat din lipsă de probe
cu dificultăţi de respiraţie netratabile
pendulînd deasupra trotuarelor ude
articulaţie ultimă a CĂLĂTORIEI
o percheziţie
