Democraţi pînă în măduva oaselor, cu spirit de independenţă "prea mare pentru o ţară atât de mică". Visând la hygge, starea plăcută cu poveşti în jurul lumânărilor aprinse, la atmosfera calmă, dar şi tristă a lungilor nopţi polare. Nimic nu pare a se fi schimbat în timp din felul de a fi al danezilor. O definiţie populară: danezii sunt un soi de nemţi care se doresc englezi. Faţă de suedezii moderni şi industrializanţi, ei reprezintă tradiţia, negoţul.
Populişti, practici şi ironici. Mulţi spun că spiritul comunitar atât de dezvoltat a făcut să triumfe pe aceste tărâmuri, unde niciodată n-a existat "experienţa comunistă", ceea ce-şi visau comuniştii. De fapt, e vorba de o trăsătură străveche, întărită de educaţia grundtvigiană (răspândită de scriitorul, moralistul, teologul, politicianul Nikolai Frederik Severin Grundtvig, 1783-1872). în secolul al XVII-lea, Robert Molesworth, diplomat englez la Copenhaga, adept al revoluţiei burgheze şi prieten al filozofului John Locke, scria în capitolul despre religie, spiritualitate, educaţie: "N-am mai întâlnit o ţară ca asta, unde orientarea unui întreg popor să fie toată o apă şi un pământ. Nu întâlneşti pe nimeni cu talente sau capacităţi speciale, nimeni care s-ar fi evidenţiat prin studiu sau meserie, nu există entuziaşti, nici nebuni, zănateci sau fantaşti. Toţi sunt oarecum la fel. Toţi ţin neabătut calea pavată a mediocrităţii, care nu e nici cea mai rea, nici cea mai bună, fără a coti nici la stânga, nici la dreapta.Vreau să aduc însă o laudă, aceea că oamenii simpli ştiu să scrie şi să citească".
Deosebirea între Molesworth şi danezii de azi, care îşi descriu firea medie şi prozaică în mod pozitiv, ca urmare a unui caracter naţional democratic, este precum deosebirea între "Legile lui Jante"(Janteloven) şi textele de muzică uşoară. Aceste "legi", în formularea scriitorului Aksel Sandemose, au pus o
