De la Noaptea americană la Jucătorul via Bulevardul Amurgului etc., tema filmului în film îşi face datoria de a întreţine divinizarea artei a 7-a printr-o cunoaştere mai mult sau mai puţin indirectă. Depinde de genul abordat, de intenţiile şi harul autorilor.

Plictisit de munca în birourile directoriale, producătorul Joe Roth - despre care se spune că ar avea capacităţi de Midas modern, - a revenit la o iubire veche: regia. Incitat - e drept - de un scenariu generos, realizat în colaborare cu Peter Nolan de către Billy Crystal. Binecunoscutul Mister Entertainment cu vastă experienţă în lumea show-biz-ului şi-a rezervat lui însuşi rolul unui factotum, maestru de ceremonie într-o hazardată campanie de lansare a unui film inexistent. Aflat pe punctul de a fi concediat pe nedrept, personajul este însărcinat ultimativ cu organizarea unei conferinţe de presă menită să reabiliteze un faimos cuplu marital ce tocmai s-a destrămat punînd în pericol viitorul peliculei în curs de lansare. După secvenţele de pregeneric în care sînt trecute în revistă crîmpeie din poveştile de celuloid care au încîntat o ţară şi le-au făcut renumele, de Răsfăţaţii Americii, apar ,,în scenă" protagoniştii, aşa cum sînt ei în realitate. Ea/ Catherine Zeta-Jones - egolatră, suficientă, capricioasă, stupidă. El/ John Cusack! însingurat, vulnerabil, deprimat, dependent de tranchilizante. Relieful ,,dramei" îl dau însă personajele secundare. Amantul/ Hank Azaria - obtuz macho ,,de coloratură". Sora eroinei/ Julia Roberts - modestă şi docilă iniţial, ogolioasă şi eficientă pe parcurs. Adică în desfăşurarea intrigii care o propulsează în prim plan, respectiv într-o tandră, dar năbădăioasă idilă cu propriul cumnat, astfel recuperat. Evident, în ecuaţie intră şi farmecul actorilor care contribuie cu entuziasm nedisimulat la această spirituală parodiere a propriului lor univers. Din care nu pute