Am scris acum cîteva săptămîni bune despre un jurnal al Marthei Bibescu din 1915. Imediat după aceea, m-a încunoştiinţat telefonic un stimat coleg de breaslă, dl D-tru Hîncu, că a editat, şi el, un jurnal al scriitoarei, din 1938. Mi l-a trimis, l-am citit de îndată şi pot să spun că e mai percutant şi bogat în bune informaţii decît precedentul amintit.

Născută în 1898, ca fiică a lui Ion Lahovari, mare moşier şi om politic (a fost ministru al Agriculturii şi Domeniilor, în 1912-1913 în guvernele Carp şi Maiorescu), mama ei fiind o Mavrocordat. Părinţii au trimis-o de la vîrsta de doi ani, la Paris, unde a trăit, a studiat şi şi-a desăvîrşit educaţia. S-a măritat, tînără, cu prinţul George Valentin Bibescu, fiul fostului domnitor muntean, om de lume, industriaş şi pasionat în ale aviaţiei. Căsătoria lor (au avut o fiică, Valentina) nu a fost fericită, soţul înşelînd-o constant, încît, cei doi oameni de lume, au convenit să-şi trăiască, fiecare, viaţa. În România, cînd poposea, avea două celebre castele, cel de la Mogoşoaia şi cel de la Posada, başca apartamentul din Bucureşti şi cel de la Paris. A debutat, în 1908, fireşte la Paris, cu proza Les nuits paradis, premiată de Academia Franceză. Şi aşa a apărut scriitoarea, autoare a mai multor scrieri romaneşti îndoielnice ca valoare estetică. Dar era o femeie de lume, făcîndu-şi veacul prin saloanele simandicoase ale vremii, cucerindu-şi, prin frumuseţea tulburătoare şi manierele distinse, conlocutorii. A avut amoruri, prin lumea înaltă, de tot felul, în 1909 întreţinînd o prietenie amoroasă cu chiar Kronprinţul Germaniei, cu care a păstrat relaţiile, devenite amicale, pînă tîrziu, cînd, în Germania, s-a instalat hitlerismul şi fostul Kronprinz era un abia îngăduit, mereu ameninţat să fie arestat. Tot peregrinînd prin atîtea saloane distinse, văzîndu-se cu atîta lume suspusă şi tot colportînd - şi la cerere