Noii nostri amici din Afganistan au sarbatorit cum se cuvine cucerirea capitalei Kabul. Au ascultat ceva muzica. Au inaltat zmee. Au instalat o femeie la microfonul radioului din Kabul. Au omorit si citiva oameni, insa doar pentru ca asta i-a facut sa se simta bine. Am oferit Aliantei Nordului forta noastra aeriana, iar ei ne-au facut sa ne simtim jenati de salbaticia fortei lor. Unii luptatori ai aliantei au ucis doar pentru a jefui. Natiunile Unite vorbesc de uciderea a 100 de tineri recruti talibani intr-o scoala din Mazar-i- Sharif; se aud relatari tot mai coerente despre executii pe criterii etnice in Kabul. Chiar si atunci cind presedintele Bush anunta alaltaieri ca "vom continua sa lucram cu comandantii Aliantei Nordului pentru a ne asigura ca ei respecta drepturile celor pe care ii elibereaza", televiziunile transmiteau reportaje despre luptatori ai aliantei care linsau talibani, dansind apoi pe cadavrele lor. Intelegem ca Afganistanul e o tara aspra, cu o indelungata istorie de masacre tribale. "Aceste paminturi si-au schimbat de zeci si zeci de ori stapinii, iar masacrele care-au avut loc de-a lungul istoriei au fost de-a dreptul incredibile", spunea alaltaieri secretarul american al apararii, Donald Rumsfeld. In secolul al XIX-lea, despre Afganistan se spunea ca e un teritoriu in care domnesc singele, coruptia si crimele de placere. "Razboiul e legat de lucruri rele" Sigur ca am urmarit bucurosi, alaltaieri, femei afgane care-si aratau chipurile, barbati care-si radeau barbile si talibani care fugeau ca gainile, dupa cum spunea liderul lor spiritual, mollahul Muhammad Omar. Cu toate astea, intrarea brutala si haotica a luptatorilor rebeli in capitala - dupa ce Statele Unite i-a avertizat sa nu avanseze spre Kabul - arata ce greu le va fi americanilor sa tina sub control noile si dubioasele lor intelegeri cu niste indivizi la fel de dubiosi. Culoarea care s