O fetita si un catel. Din curtea vecina se aude un latrat vesel de caine. Privesc peste gard si devin spectatoare la aceeasi scena care se repeta in fiecare zi: fetita vine de la scoala, iar catelul ei o intampina asa cum se cuvine: da din coada, latra vesel, sare pe ea de bucurie, ii linge mana. Fe...

O fetita si un catel

Din curtea vecina se aude un latrat vesel de caine. Privesc peste gard si devin spectatoare la aceeasi scena care se repeta in fiecare zi: fetita vine de la scoala, iar catelul ei o intampina asa cum se cuvine: da din coada, latra vesel, sare pe ea de bucurie, ii linge mana. Fetita il ia in brate, il mangaie, il alinta.

Pana acum, nimic neobisnuit: prietenia dintre un copil si un caine cu blana alba ca neaua. Dar Paco nu e un caine obisnuit. Paco e orb. Traieste in intuneric, inca de cand avea doua luni. A contractat o boala de care putini caini scapa: encefaloza. El a scapat cu viata, dar a ramas orb. Lumea lui, atat de mare si de frumoasa, s-a inchis intr-o clipa. Alta data, alerga vesel prin toata gradina. Acum, urmeaza un singur si scurt traseu: merge pana la coltul casei si inapoi. La inceput, se izbea cu capul de tot ce atingea, dar acum s-a invatat si si-a acceptat situatia.

Ochii mari, frumosi, ce licaresc ca doua diamante negre, nu-i mai folosesc la nimic. El a cunoscut cruzimea acestei lumi sub alta forma. Unii caini sufera de foame, de frig, de lipsa dragostei. El are de toate, dar n-are lumina ochilor. Nu-si da seama daca e zi sau noapte, daca-i soare sau cerul e acoperit cu nori. Mai tot timpul sta pe presul din fata usii, asteptand momentul in care fetita vine de la scoala. Si atunci cand isi aude numele, tresare de bucurie, se ridica si paseste usor, in directia din care vine chemarea. Asa ca acum. Multi au spus ca mai bine murea, ca nu merita sa traiasca asa, intr-o bezna eterna. Dar Dumnezeu a vrut