Eva PERVOLOVICI - Exercitii de onirodrama
Editura Meta, Bucuresti, 2001
De pe coperta a patra a romanului ne priveste (totusi, de jos in sus) autoarea, o zgitie micuta ochelaristocrata. Are o privire simpatica, seamana cu Alisa (cea pentru care a scris Lewis Carroll) sau cu Anna Franck. E atit de fragila incit imi inchipui ca graseiaza. Poza e facuta undeva pe la vulcanii noroiosi de la Buzau in toata lumea vulcanii au doua mii de metri si deverseaza lava de o mie de grade, numai in Rom‰nia au un metru si improasca noroi caliu.
Ce citeste autoarea, inofensiva eleva intr-a noua? Eco, Evola, Cartarescu, Bogdan Lefter, Kawabata, Panciatantra, Canetti, Italo Calvino si Hermes Trismegistul. Ce asculta? Apleaca-ti, iubite cititor, capul, sa-ti pun castile de walkman: "The touch of your skin/ Giving life from within/ Like a love song that I'd heard". Ce priveste? Ceva E.T. si ceva Star Trek, si Dosarele X, o gramada de Internet. Asta e input-ul. Exit Iulia Hasdeu! Exit micuta Picasso! Exit Jordy! Eva Pervolovici isi bate de departe concurenta.
Output-ul, deocamdata, sint planuri (intr-a opta, e mai decent sa faci planuri) de romane. Pagini de jurnal, cu savuroase porecle de profesori si profesoare, bizantine birfe de-a saptea. Si multe indragostiri de tot felul de colegi aratosi de clasa. Transcrieri de vise, listate cu temei. Jurnalul Evei Pervolovici seamana, la o mie de ani distanta, celui tinut de japoneza Sei Shonagon.
(Acum descopar, iubita cititoare, ca Eva seamana putin cu "Baiat in albastru" de Gainsborough si e nitelus migdalata ca Shonagon.)
Sei Shonagon isi numise scrierile "Carte de capatii" (cuvintul jurnal nici nu exista inca). Lunga incursiune autobiografica despre aparitia primei carti a Evei, pe cind era intr-a opta Doamna Mortu, despre cum a fost primita cartea. Atenta, Eva inregistreaza c
