În serialul TV Memoria teatrului, pe care l-am comentat în diferite ocazii, un document extraordinar, călăuza George Banu face un popas şi la Les Bouffes du Nord. Locul lui Peter Brook. "Trebuie să existe o activitate care să caute un teatru şi nu un teatru care caută o activitate. Dacă am descoperit Les Bouffes este pentru că l-am căutat", aminteşte Brook mereu. Spaţiul este impregnat de personalitatea acestui formidabil om de teatru, precum şi spectacolele sale de încărcătura estetică şi spirituală a întregii arhitecturi. Există o legătură profundă şi recognoscibilă între loc şi spectacol, între creatori şi creaţie. Urmele pe care şi le lasă reciproc în timp şi istorie poartă destinul fiecăruia în parte. În fond, asta căuta să ne arate şi George Banu împreună cu echipa televiziunii. Într-o scurtă intervenţie, Brook s-a adresat, cu delicateţe, artiştilor români sugerîndu-le să iasă, din cînd în cînd, din aerul oficial pe care zidurile teatrelor îl emană. Încă. Să încerce să-şi împrospăteze gîndul, să-şi reîncarce modalităţile de expresie cu aer proaspăt, curat, eliberat de factorii poluanţi, de stilul oficial condiţionat de morga şi codul cultural al oficialităţilor. Această curăţare şi purificare este eliberatoare şi dă sens unei direcţii, unei evoluţii, ţine pasul cu ritmurile lumii în care artiştii trăiesc. Împrospătarea lor, un exerciţiu continuu, se va vedea în ceea ce fac pe scenă, va contamina minţile şi sufletele celor ce îi privesc. Sînt luni bune de cînd l-am revăzut pe Brook spunînd aceste lucruri cu o tandreţe infinită. El a fost în România, după '90, pentru că era realmente interesat să vadă teatrul nostru şi să simtă vibraţiile pe care le purtau în energiile lor Andrei Şerban şi George Banu, doi artişti, doi prieteni care l-au însoţit pe drumul aventurii sale spirituale. Mi s-a părut un omagiu că Brook se gîndeşte încă la noi, că-l preocupă încerc