- mici încurcături -

Povestea şosetei. Cînd am citit ultimul jurnal al lui Livius Ciocârlie, De la Sancho Panza la Cavalerul Tristei Figuri, mi-a plăcut foarte mult povestea ciorapului, schimbat din greşeală, în vagonul-lit, cu cel al unui întreprinzător intercontinental, astfel încît, paşnicului şi sedentarului ciorap i se deschideau, spunea păgubitul, "perspective nebănuite". Urma să devină un ciorap călător. Povestea şosetei mele e mai banală. Am uitat-o în maşina de spălat comună, la subsol, la cîteva zile după sosire. Mi-am amintit de ea (şi de dl Ciocârlie) mai tîrziu. Prea tîrziu, pentru că, după ce, ca s-o recuperez, am coborît în fugă cele 3 etaje tocmai urcate plus suplimentul de 7 trepte, în maşina de spălat se roteau vesel alte rufe. Am dezbătut, în gînd, posibilităţile de atunci ale şosetei mele: Elveţia, India, Turcia, Anglia. Ce i-ar fi plăcut mai mult? Am privit indiscret prin geamul rotund al maşinii de spălat, ca să identific proprietara/ul. Nu se putea, rufele se înlănţuiseră într-un grup compact şi-mi arătau doar nişte fîşii colorate: ca o semnătură indescifrabilă. Viitorul şosetei mele rămînea incert. Mă întreb şi acum ce s-o fi întîmplat cu ea. Cît despre şoseta rămasă, zace în dulap, despărţită brutal de partenera ei vestimentară. Cum se întîmplă adeseori în viaţă.

Povestea biletului de avion. în 15 noiembrie are loc la Roma o sesiune de comunicări cu titlul: Geografia e storia della civilità letteraria romena nel contesto europeo, unde am fost invitată. La sfîrşitul lui octombrie încep să mă gîndesc la biletul de avion. Telefonez, rotindu-mă liniştit pe scaunul de la birou, la Fides Reisen, agenţie de voiaj care mi-a fost recomandată. Spun cine sînt, de unde îi sun şi unde vreau să zbor.

- O secundă, mi se răspunde, şi aud cum se cîntă la clapele computerului "de dincolo". Aflu, cu mirare, că nu există zbor dir