Felix Aderca nu-şi prea alegea subiectele cărţilor. El scria despre toate şi tot. N-a scris el, în 1936, o carte despre Cristofor Columb şi, mai tîrziu, una despre Magellan? De ce nu ar fi scris şi o carte despre o personalitate fascinantă precum Petru cel Mare? Începuse să lucreze la acest portret tulburător încă în 1938 şi avea înţelegeri cu editorul Georgescu-Delafras. Dar, în 1940, cînd manuscrisul era încheiat, au intervenit legiuirile rasiale, care - printre altele - interziceau cu desăvîrşire evreilor să fie autori de cărţi.
S-a adaptat situaţiei discriminatorii şi-a ales un pseudonim, N. Popov, şi Georgescu-Delafras i-a publicat cartea. Nimeni, în presă, n-a dezvăluit manopera. De-abia, acum, în 2001, dl Henri Zalis reeditează cartea, la Editura Hasefer sub numele adevărat al scriitorului. E, de bună seamă, o restituire utilă, restabilind, de atîtea ori, un adevăr tăinuit.
Cartea (să-i spun monografie?) e mai curînd un izbutit portret moral. Şi are ca subtitlu precizarea "întîiul revoluţionar - constructorul Rusiei". E chiar, acest subtitlu, scopul urmărit de autor. Să releve, în tonuri potrivite, portretul moral al celui care, în secolele al XVII-lea şi al XVIII-lea, a revoluţionat Rusia, modificîndu-i fizionomia asiată, pentru a deveni o mare putere europeană. Norocul mare al lui Petru a fost că nu s-a oprit asupra-i asasinatul în copilărie de către adversarii văduvei ţarului Alexei, frumoasa Natalia Chirilovna. Dar norocul a vrut ca adversarii să nu se preocupe de acest tînăr vlăstar de ţar, născut în 1672, de care noul ţar Feodor al III-lea, de numai 15 ani, care avea negreşit alte preocupări mai presante, el şi familia Miloslovski, Petru şi mama sa, frumoasa Natalia Chirilovna fiind doar alungaţi de la Curte, scăpîndu-şi astfel, viaţa. Dar curînd, neputinciosul Feodor al III-lea muri la 21 de ani, lăsînd Kremlinul fără stăpîn. Familiile
