Citind, din filă-n filă, ampla, excelenta monografie dedicată de Carmen Brăgaru vieţii şi operei lui Dinu Pillat - necesară mai mult ca oricând în acest impas istoric în care pasărea somnului pretinde uitarea faptelor, după ce, din decembrie '89 încoace, nici un făptaş n-a fost chemat pe nume să-şi ispăşească - sau măcar recunoască - cele făcute, singurul punct care rămâne deschis discuţiei în esenţă se vede legat de însuşi titlul lucrării - pe care-l punem sub semnul întrebării.

Dacă, închis vreme îndelungată, cu perspectiva de a-şi sfârşi viaţa în detenţie, torturat fizic la limita supravieţuirii, condamnat pentru vocaţia de creator literar, dar, totodată, în aceste condiţii, Dinu Pillat luminându-şi orbitor credinţa, descoperă sursa împăcării cu viaţa şi cu destinul, desigur, titlul se justifică şi este, chiar, cel mai bine ales. Studiul pune la îndemâna lectorului un cumul de informaţii, cu o sigură orientare înlăuntrul acestora. Opera de critic şi istoric literar a scriitorului este propusă şi evaluată, în întregul ei, într-o sinteză care, credem, lipsea până acum. Date ale existenţei, atât în extensie cu cele ale familiei, cât şi privindu-l exclusiv se constituie într-o coerentă imagine a omului, şi aceasta cu substanţiale date inedite.

Toate vârstele formative ale fiului poetului şi omului de cultură Ion Pillat şi al pictoriţei Maria Brateş-Pillat, ale nepotului Brătienilor, ale unui spirit liber, autofigurându-se într-o personalitate aparte, sunt fixate relevant, într-un fluent stil narativ. De foarte tânăr, Dinu Pillat va scrie romane, pe tema generaţiilor, el însuşi aparţinând uneia care clama cu tărie că va trăi cum nici una alta de mai înainte. Nu mai puţin cutreierat de nelinişti, de tristeţi, de sila tributului dat cotidianului. La maturitate, prozatorul va scrie şi un roman, cel mai ,,încărcat" tematic, dispărut în arhivele Securităţ