Lupta pentru existenta a fost si ramine una in care destinul te arunca de-ndata ce te-ai nascut. De cit de dura este aceasta lupta urmeaza sa vezi, sa simti, sa auzi ori sa gusti din placerea sau amaraciunea ei. Pentru unii din semenii nostri insa, viata curge in tacere. Sint cei care s-au nascut si lipaitul primului pas le-a ramas necunoscut. Durerea din ochii mamei, care incearca sa-i linisteasca plinsetul mut, il va urmari pe drumul lui in care sunetul e sters, refuzind parca sa atinga ritmul infernal al vietii. Dar si mai grav pare a fi atunci cind, din neglijenta altcuiva, un copil bolnav de meningita sau otita ajunge ca ultimul sunet perceput sa fie propriul plins, inainte ca doza de medicament, gresit administrata, sa-si faca efectul. Pentru toti acestia, carora auzul le-a fost afectat sau care sint surzi din nastere, lumea capata dimensiuni aparte, totul se misca in liniste. Zgomotul tramvaielor sau tipatul sirenelor se topesc pe retina ochilor lor. O hipoacuzie, desi nu-ti poate limita total preocuparile, pentru cei plini de rautate poate deveni un subiect hilar. Lucrul acesta ii determina de cele mai multe ori sa se inchida in lumea lor de unde, tacuti, contempla doar, incercind timid sa patrunda cu ochii tainele vietii. Societatea insa a incercat de-a lungul timpului sa vina in ajutorul lor. A creat scoli speciale pentru ei, in care, intr-un schimb parca al semnelor, descopera vorbitul, scrisul si tot ceea ce copiii de seama lor invata in modul cel mai firesc. O astfel de scoala este Scoala Speciala "P. P. Neveanu", unde peste 110 copii descopera sunetul. Sint copii cu o surditate usoara sau profunda, proveniti in general din familii normale. Incepind cu virsta de trei ani, cu gradinita si pina-n clasa a VIII-a, aici au posibilitatea, datorita profesorilor de predare si de psihopedagogie speciala, sa-si largeasca universul cunostintelor, atit de necesar in