Desi arata jalnic, caminele pentru elevi au devenit locul de refugiu a sute de liceeni. Conditiile din internate sint departe de ceea ce inseamna a doua casa. Pretul cazarii si libertinajul sint principalele argumente Internatele scolare ramin refugiul a sute de adolescenti, veniti de la sate cu gindul de a mai face vreo citiva ani de scoala la oras, cit sa-si poata gasi un loc de munca. Multi aleg caminul, in ciuda imaginii dezolante a noii case, stiind ca parintii nu si-ar putea permite chiria la o gazda. Nici faptul ca ar putea avea mai multa libertate stind la internat, nu este de neglijat. Caci cam asa se intimpla. Nu mai conteaza ca sifonierul de acasa este inlocuit cu un vestiar, vechi de vreo 20 de ani, care sta sa cada intr-un colt al camerei, nici ca dormeza nu e la fel de moale, lenjeria e cam rupta si decolorata, iar camera nu are tablouri, nici alte podoabe pe pereti. Si el, proaspatul internist, si parintele care vede unde-i va locui odrasla, nici cel care are deja experienta traiului in internat, nu se da in laturi de la viata de licean internist. Unii n-au incotro, altii o prefera. La fiecare inceput de an scolar, internatele sint luate cu asalt de sute de liceeni, veniti de la sate, sa faca scoala. Pe considerentul ca nu sint bani de primeneala, caminele pentru elevi arata la fel de 20 de ani incoace. Doar ca se da o mina de var pe pereti, in fiecare vara, cit sa se schimbe mirosul. Camera e insufletita doar de un vestiar, vreo sase paturi de spital, cu dormeze imbicsite, lenjerii decolorate si rupte pe la colturi, perdele ingalbenite de ani si cam atit. Asa o ia in primire chiriasul. Aici, intre patru pereti pe care crede ca ii va inveseli cu timpul, atirnind citeva postere neaparat decente, va locui un an sau poate mai multi, dupa cum ii va merge cu scoala. O suta de mii pe luna, doar atit il costa pe parinte sa-si tina copilul la internat. Ii mai