Jacob GRIMM, Ernest RENAN
Doua tratate despre originea limbajului
Editura Universitatii „Alexandru Ioan Cuza“, versiuni in limba romana, cuvint inainte, introduceri si bibliografie de Eugen Munteanu, Iasi, 2001, 224 p., f.p.
In excelenta sa introducere la cel de al doilea tratat despre originea limbajului, Eugen Munteanu indica si cea mai adecvata grila de lectura a volumului: una din perspectiva foucaldienei „archéologie du savoir“, singura in masura sa reflecte devenirea si limitele gindirii europene, pina in pragul modernitatii. Premisele de la care pornesc cei doi cercetatori de la jumatatea secolului al XIX-lea nu mai sint de mult timp viabile. De altfel, Jacob Grimm e uitat aproape cu desavirsire astazi ca lingvist (desi contributiile sale in domeniu nu au fost oarecare), raminind in schimb „actual“ ca autor al extraordinarei culegeri de povesti, impreuna cu fratele sau Wilhelm. Ernest Renan a fost contestat inca din timpul vietii. In 1862, Napoleon al III-lea i-a suspendat cursul de semiologie de la Collège de France, considerind ca mesianismul si scientismul operei sale s-ar afla in dezacord cu ideologia oficiala, clericalista si conservatoare. Patru ani mai tirziu, Societatea de Lingvistica din Paris preciza inca in statutele sale ca „nu admite nici o comunicare privitoare fie la originea limbajului, fie la crearea unei limbi noi“. Indezirabil era, asadar, nu atit un mod de abordare a investigatiei sau altul, cit domeniul de cercetare insusi care, in opinia curenta, predispunea la erezie si, oricum, iesea din sfera stiintei pentru a patrunde pe terenul speculatiilor fara temei. Prejudecata aceasta nu a disparut cu totul nici in a doua jumatate a secolului XX. Jean-Pierre Vernant povesteste undeva ca celebrul Journal de Psychologie refuza, cu mai multe decenii in urma, orice articol referitor la aceeasi otioasa tema, cea a originii li
