Vineri si simbata, la Sinaia, am vazut reunite doua lumi complet diferite ale invatamintului romanesc. Pe de o parte, oameni cu idei, stiutori in ale proiectelor, profesori cu o mobilitate intelectuala iesita din comun. De cealalta parte, vechea garda a pedagogiei romanesti, cu un infiorator limbaj de lemn, cu infioratoare lipsuri in stiinta comunicarii. Am mai vazut apoi un soi de frica, mai ales politica, in rindul participantilor. Multi profesori si cercetatori din tara, din minister, de la Consiliul National pentru Curriculum au fost foarte aproape (in vorba si in fapta) de ministrul Marga, cel care a impins cel mai departe reforma. Numai ca acum aceasta afectiune s-a transformat in frica de noul ministru. Ecaterina Andronescu este omul care poate sa distruga tot, cam asta e temerea generala, o frica „paguboasa“ din punct de vedere politic, chiar daca justificata de unele decizii care ne-au lasat cu gura cascata…
Am asistat la doua discutii. Una despre politici educationale, unde dialogul a fost oarecum profitabil. Spun asta pentru ca am reusit sa aud foarte multi inspectori generali vorbind. Desi tema era extrem de vasta, s-au discutat probleme concrete, modificari in curriculum o data cu trecerea la invatamintul obligatoriu cu noua clase. Si, mai ales, multe opinii, extrem de diferite intre ele, despre derutantul CDS (Curriculum la Decizia Scolii). Libertatea de a-ti alcatui singur sistemul de optionale ii sperie inca pe multi directori. Iar tragedia este ca multi profesori se folosesc de acest sistem cu cinism pentru a-si completa norma… In cea de-a doua discutie la care am asistat mi-a fost dat sa vad fragmente dintr-o mai veche sedinta de partid. Discursuri complet paralele, dezbateri amatoristice in jurul unor concepte. Mai presus de toate a fost strategia clasica de smulgere a discutiilor din zona fierbinte (adica problema evaluarii) si trecerea la o
