„O provocare de mari proportii in context“, exclamam intr-o emisiune radiofonica inregistrata inaintea Festivalului Filmului Britanic, dupa simpla privire a listei cu peste 30 de titluri grupate in vreo sapte sectiuni, pentru trei sali de proiectie din Bucuresti, plus una la Timisoara, timp de noua zile (2-10 noiembrie crt.). Coincidenta: acelasi termen in titlul Comunicatului de presa distribuit de British Council: „O saptamina provocatoare…“. Cu explicatia in prima fraza: „De ce provocatoare? Pentru ca [...] o ilustrare indrazneata a ideii de nonconformism, experiment si contrazicere a locului comun…“.

Provocarile n-au lipsit nici la conferinta de presa a staff-ului Consiliului de sub directia dlui Stephan Roman, cu interventiile criticului si istoricului londonez David Robinson si cu declaratia ad-hoc a autorului selectiei, tinarul critic autohton Mihai Chirilov, despre „rusinea“ atribuita celor care, eventual, nu l-au citit pe ilustrul invitat in Sight and Sound si in traducerea romaneasca a uneia dintre operele sale. Dar cea dintii provocare efectiva, dintr-o serie continua, a fost abia filmul programat de Mihai Chirilov pentru gala inaugurala, sub patronajul in direct al ambasadorului Maiestatii Sale britanice, dl Richard Ralph: Sexy Beast. Aproape o sfidare – cum ziceam, „in context“ – dincolo de presupunerile incitate de titlul filmului, aproape deloc adeverite, prin compozitia derutanta a discursului si prin socul nelinistii conceptuale de care se lasa tulburat, ca realizator, tinarul brit Jonathan Glazer. Un afront implicit pentru establishment-ul filmic dimbovitean. Se intelege, nu pentru onestii cinefili, delectati in prealabil, fie si strict local si episodic, cu evolutiile cinematografului insular, in speta printr-un film de ruptura, care s-a intimplat sa fie vazut si la noi acum citiva ani – Trainspotting de Danny Boyle sau in orizontul d