Chiril TRICOLICI
Un cartus la butoniera
Editura Nemira, Colectia „Ora H“, Bucuresti, 2001, 304 p., f.p.
Chiril Tricolici este un autor cu mai multe virste literare, aflat cu consecventa in viltoarea diferitelor curente ale succesului: incepe sa scrie romane de spionaj in anii tulburi ai proletcultismului. Aici schema este clara, eroul fiind construit in virtutea maniheismului care a elaborat acea perioada. Ideologia comunista se afla la o cota scazuta, conventionala, iar taranul care citea Capitalul lui Marx la lumina tulbure a unui bec din satul abia electrificat avea toate motivele (si-l intelegem) sa devoreze si o poveste cu ilegalisti si submarine.
Prima preocupare a lui Chiril Tricolici este publicul: pentru cine scrie? O investigare sociologica ii ia din miini taranului de mai sus Capitalul si ii ofera un roman de spionaj in 30.000 de exemplare. Cititorul este, bineinteles, o hidra dornica de evazionism, fie si pe tarimul bine aspectat al cliseelor propagandistice. Prin urmare, o dubla iluzie a realitatii: cea ideologica, politica, si cea traditionala a romanului senzational.
Timpul trecind, autorul nostru se opreste asupra romanului obsedantist (Scara de incendiu, Semicerc), tehnica naratoriala se schimba (apare naratorul la persoana I, chiar reflectorul jamesian), apoi asupra genului predilect: romanul de spionaj sau politist. Adica militist.
In romane precum Calimera! sau Un cartus la butoniera detectivul este un scriitor (si in nici un caz scriitorul un detectiv!), cu marcile de identitate semnificante ale unui Lamborghini Espada si ale unui fox-terrier, Max pe numele sau; se colationeaza astfel obisnuitele poncife pentru un scriitor din Romania, cele imediat vizibile pentru un cititor dornic de informatie. Desi Calimera!, subintitulat Roman de calatorie, apare in 1981, iar Cartusul la butoniera zece
