La spectacolul de gala al Festivalului Filmului Britanic, presedintele UCIN, Mihnea Gheorghiu, a avut un lapsus semnificativ atunci cind l-a prezentat pe David Robinson – invitatul de onoare al festivalului; a biiguit ceva de genul: „Dl... stati sa ma uit pe notitele mele, cu criticii nu stii niciodata... da, dl David Robinson!“.
Intr-adevar, „cu criticii nu stii niciodata“... Nu poti sti, de pilda, ca, in sala fiind si un critic al dracu’ de critic precum a.l.s., acesta va scrie un Stop-cadru in care se va lua de Mihnea Gheorghiu pentru ca: 1. nu e in stare sa retina un nume – caci, pentru un anglofon ca M.G., nu poate fi o problema sa pronunte „Robinson“: Ro-bin-son, trei silabe (ca Gheor-ghi-u)!; 2. nu e in stare sa se retina de la glume proaste care nu fac decit sa demonstreze de ce trisilabicul Gheorghiu a ramas doar presedintele UCIN, in timp ce David Robinson este unul dintre cei mai importanti critici de film din lume, si 3. nu e in stare sa tina pe linga sine consilieri de imagine, oameni informati care sa-i spuna ca s-ar fi cuvenit sa onoreze UCIN-ul acordindu-i distinsului invitat o medalie sau un membership de onoare, dar e in stare sa tina aproape nume precum C-tin Pivniceru...
Intr-adevar, „cu criticii nu stii niciodata“. Dar cu David Robinson, Mihnea Gheorghiu ar fi trebuit sa stie! Iar faptul ca n-a stiut – sau n-a stiut ca trebuie sa stie – il descalifica intelectual.
La spectacolul de gala al Festivalului Filmului Britanic, presedintele UCIN, Mihnea Gheorghiu, a avut un lapsus semnificativ atunci cind l-a prezentat pe David Robinson – invitatul de onoare al festivalului; a biiguit ceva de genul: „Dl... stati sa ma uit pe notitele mele, cu criticii nu stii niciodata... da, dl David Robinson!“.
Intr-adevar, „cu criticii nu stii niciodata“... Nu poti sti, de pilda, ca, in sala fiind si un critic al dracu’ de
