Nancy Huston s-a născut în Canada, a studiat în Statele Unite, apoi în Franţa unde şi-a luat masterul cu Roland Barthes, a făcut parte din Mişcarea pentru Eliberarea Femeilor şi a participat la mitingurile organizate de grupările marxiste (fapt pe care astăzi îl dezaprobă cu vehemenţă), l-a cunoscut pe Tzvetan Todorov a cărui soţie este de mai bine de douăzeci de ani. Scrie în franceză şi/sau engleză; primele volume (eseuri şi romane) le-a publicat la Editions du Seuil iar ultimele la Actes Sud.

Romanele sale au în comun structura binară: ,,jurnalul" textului alăturat textului propriu-zis dar şi problematica dublului, a ,,gemenilor", (,,Les Instruments des ténèbres" a obţinut Prix Goncourt des Lycéens în 1996 iar în 1997 premiul Livre Inter), juxtapunerea evenimentelor reale cu cele ficţionale (,,L'empreinte de l'ange), clivajul dureros al existenţei unei artiste ce trebuie să aleagă între familie şi creaţie (,,La Virevolte"). Interesant este că personajele acestui ultim roman se regăsesc, printr-un procedeu de factură balzaciană, în recentul ,,Dolce agonia""(Actes Sud, 2001). De Ziua Recunoştinţei se reunesc în casa poetului şi profesorului universitar de origine irlandeză, Sean Farrell cîţiva prieteni. Sînt de profesii (universitari - Derek şi Rachel - care sînt şi scriitori - Hal şi Charles, tatăl acestuia din urmă fiind unul dintre susţinătorii lui Martin Luther King -, un avocat, o doctoriţă, un pictor ratat ajuns zugrav, un brutar, care a predat antropologia în Africa de Sud, o poetă care ţine un magazin de artizanat, o secretară şi o fostă prostituată) şi de naţionalităţi diferite (italiană, bielorusă, ucrainiană, canadiană). Prezentarea lor este făcută în primul capitol (,,Prolog în cer") de către personajul principal al cărţii, Creatorul însuşi. Acelaşi binarism face ca ,,Dolce agonia" să cuprindă discursul unui autor omniscient prin excel