Deşi se vorbeşte mereu despre necesitatea de a face cunoscut aportul intelectualilor români din afara hotarelor în planul culturii, există personalităţi deosebit de relevante din acest punct de vedere, despre care nu se spune nici un cuvînt. Mai ales când este vorba de persoane, care în general nu insistă pe afirmarea lor publică, preferînd să stea "departe de lumea dezlănţuită" şi să se concentreze asupra muncii lor, să-şi urmărească cu pasiune preocupările, chiar dacă nu se întrezăreşte nici o geană de speranţă de recunoaştere în ţara de origine. Lucrările lor rămîn practic necunoscute publicului de la noi, ceea ce nu poate fi decît spre paguba lui. De aceea mi-am propus să vorbesc despre un caz frapant, bineînţeles, al unei prietene apropiate. Căci cine altcineva l-ar povesti ?

Mă refer la specialista în folcloristică, orientalistică şi muzicologie, Eugenia Popescu-Judetz (născută la Giurgiu în 1926), stabilită din anii '70 la Pittsburgh, Pa.. A mai existat la noi doar o singură relatare despre activitatea ei, şi anume cea făcută la Radio România Cultural, anul trecut, de către Victoria Dumitriu. (Este oare posibil ca ceaţa ce s-a creat în jurul numelui Eugeniei Popescu-Judetz să fie atît de deasă şi din pricină că soţul ei a fost instructor la echipa de dansuri din Scorniceşti la sfârşitul anilor '60? Vreau să cred că ipoteza aceasta este doar o fantasmă a nedumeririlor mele.)

Trebuie să spun că aceste note sînt sărace în date, deoarece prietena mea a refuzat să mă ajute în această privinţă, nefiind interesată de popularizarea activităţii ei, chiar şi pe această cale, aleasă de mine. Dar ceea ce am trecut în aceste rînduri este perfect întemeiat.

Cunoscută în ţară mai întîi ca solistă şi coregrafă de dans popular, la un moment dat şi-a îndreptat preocupările spre cercetări orientaliste, prin incursiuni în diferite domenii ca ţesăturile p