Ulise/Bruxelles - Seneffe, clasa a doua

Omul cu bagaje, care la aeroport era cît pe-aci să fie

taxat suplimentar cu 10 dolari fiecare kg în plus

(el neavînd de aruncat suta de dolari,

de fapt neavîndu-i de nici un fel),

omul cu bagaje intră în gara Bruxelles Midi

(juni africani şi tineri magrebieni se vînzolesc, mişună

aparent fără nici un scop anume, asiatici cu capete de copii,

tolăniţi pe saci de dormit, citesc impasibili din stranii

maeştri spirituali),

omul cu bagaje ajunge la casa de bilete, se-aşează la coadă,

lasă din mîinile-i alungite peste măsură valiza, cele două

sacoşe albastre, maşina de scris, sacoşa de plastic maro

pe care scrie cu litere de aur Ekwurtzels, le tot mută din loc,

avansînd centimetru cu centimetru, ajunge în faţa casierei

pistruiate, cu nas roşu, răspunde la întrebarea ei prezumptivă:

- Un bilet Seneffe, clasa a doua!

- Seneffe, Seneffe, repetă funcţionara Căilor Ferate Regale,

dar Seneffe nu are gară!

(E inutil să spun că şiroiau apele de pe el de-atîta transpiraţie,

e inutil să spun cît de fericit ar fi putut fi şi cît de fericit era!)

Omul cu bagaje apucă cu toate cele patru, opt, douăsprezece mîini,

ce altceva decît bagajele!? (bagaje cu cărţi, reviste, topuri

de hîrtie, dosare, saboţi cu talpa de lemn, cămăşi, lenjerie de corp,

trusa de bărbierit),

omul apucă bagajele şi merge de-ntreabă, pe rînd, la mai multe autobuze,

întreabă de Seneffe cum ar întreba de Ithaca, pînă ce, în sfîrşit,

unul îi zice că să-l ia pe 365, spre Charleroi, iar şoferul

de pe Charleroi, că trebuie să-ajungă cu trenul, neapărat, la Nivelles,

iar de-acolo să prindă un 72, dacă-l va mai prinde.

Omul cu bagaje reintră în gara Bruxelles Midi (cum ar reveni

la locul fa