Uniunea Europeană a declarat anul 2001 "Anul European al Limbilor". Pe continent au avut loc tot felul de manifestări menite să atragă atenţia asupra necesităţii de a comunica mai eficient şi mai nuanţat într-o Europă a diversităţilor de tot felul, inclusiv lingvistice, a cărei unificare mizează tocmai pe conservarea şi stimularea diferenţelor. Dintr-un Eurobarometru pe tema limbilor cunoscute de cetăţenii celor 15 state membre ale UE, rezultă că 53% dintre europeni declară că vorbesc cel puţin o limbă străină - engleza 32%, franceza 9,5% -, iar 26% vorbesc două limbi străine. 72% dintre cetăţenii UE consideră că e util să cunoşti limbi străine. Cînd vine vorba despre viitorul copiilor lor, părinţii europeni devin şi mai convinşi de necesitatea de a învăţa limbile străine: 93% cred că e bine ca fiii şi fiicele lor să înveţe graiurile celorlalte ţări europene. Pe ţări, situaţia e destul de diferită: în landurile Germaniei de Vest, toţi părinţii sînt încredinţaţi de această necesitate, în Grecia 98%, în Spania 96%. 22% dintre părinţii belgieni şi 15% dintre cei austrieci consideră că nu e necesar pentru copiii lor să înveţe celelalte limbi vorbite în Europa (faţă de doar 7% media europeană a răspunsurilor negative). 71% dintre europeni cred că toţi cetăţenii UE trebuie să ştie cel puţin o limbă străină, iar 69,4% cred că aceasta trebuie să fie engleza. În sfîrşit, ideea că lărgirea Uniunii spre Est va duce la necesitatea protejării limbii materne este împărtăşită de 63,4% dintre cetăţenii occidentali (în special de greci şi finlandezi - cîte 90%). Eurobarometrul a avut în vedere, desigur, limbile vorbite în Europa. Probabil că autorii lui n-au ştiut că între timp a mai apărut una, care s-a strecurat pe uşa din dos la ditamai reuniunea la nivel înalt a statelor din Iniţiativa Central-Europeană: limba moldovenească. Constatînd că pe lista limbilor în care se făcea